domingo, 6 de diciembre de 2009

Perceptia romanilor: "Tiganii" sunt "neoamenii" de langa noi

Romii rămân categoria cea mai defavorizată din Europa. Cercetătorii care se apleacă asupra acestei probleme avertizează că ura majorităţii, manifestată prin agresiuni sau prin izolarea comunităţilor de romi, împiedică integrarea acestora în societate. De această situaţie nu sunt străini nici politicienii, care nu se dau în lături de la a da vina pe romi pentru toate problemele ţării.

;
05 Mar 2009 Romii sunt despartiti de romani prin bariere mentale si ziduri din beton



Romii sunt despartiti de romani prin bariere mentale si ziduri din beton


Potrivit recensământului din 2002, în România trăiesc 535.140 de romi, 2,46% din populaţia ţării. Cum o mare parte evită să-şi recunoască etnia, percepută mai degrabă ca un stigmat, estimările neoficiale vorbesc de peste 2.000.000 romi, adică aproximativ 10 procente din populaţia totală. Plasamentul comunităţilor de romi în România urmează fidel zonele roşii ale hărţii sărăciei, dar aceasta nu e singura şi nici cea mai gravă problemă cu care romii dau piept.

Spre deosebire de alte ţări europene, în România, exceptând cazul Hădăreni, când sătenii români şi maghiari au lăsat deoparte ura reciprocă şi au pus topor lângă topor şi torţă lângă torţă pentru a-i lichida pe romi, ura nu se manifestă prin violenţă fizică.
În pofida acestui fapt, fenomenul rămâne o realitate ce se manifestă prin discursuri agresive, respingere şi chiar segregare.

Pe timpul cercetării sale în Cluj, antropologul Giovanni Picker de la Universitatea din Milano a observat că rasismul este adânc împământenit în mentalul colectiv al românilor. Picker dă exemplul unui afiş din fereastra unui Internet cafe din centrul Clujului care interzicea expres accesul romilor pe motivul că „în fiecare seară se ceartă şi se bat”. Picker subliniază că termenul „ţigan” este adesea despuiat de orice dimensiune umană. „Un taximetrist mi-a spus: «Sunt ei ţigani, dar sunt fiinţe umane». Faptul că a simţit nevoia să facă această precizare m-a făcut să cred că în imaginea populară ţiganii nu sunt priviţi ca fiinţe umane”, argumentează antropologul.

Când vine vorba despre definiţia populară a romilor, cercetătorul italian argumentează că românii pun accent pe diferenţierea culturală a romilor faţă de populaţia majoritară, iar diferenţele socio-economice apar într-un plan secundar. Totuşi, sărăcia romilor este pusă, într-un cerc vicios, chiar pe seama caracteristicilor culturale ale etniei. „Sunt consideraţi săraci pentru că nu muncesc, dar nu muncesc tocmai pentru că sunt romi. E un fel de profeţie care se autoîmplineşte”, explică Picker. Arhitectul român Cătălin Berescu, implicat în elaborarea de planuri urbanistice pentru comunităţile de romi, subliniază că, de multe ori, aceştia nu sunt angajaţi tocmai din cauza etniei lor.

Sfera politică joacă deopotrivă un rol important în perpetuarea prejudecăţilor faţă de minorităţi. Prin atacurile la adresa minorităţilor, politicienii caută fie să adune capital politic de pe urma prejudecăţilor, fie să distragă atenţia publicului de la alte chestiuni aprinse, cum sunt nivelul scăzut de trai, şomajul, criza economică sau scandalurile politice.

„Liderii o cultivă (prejudecata-n.red.) pentru că le convine, aşa pot muta atenţia publicului de la problemele care ar trebui să-l preocupe. Această strategie e cea mai facilă, prejudecata e înrădăcinată, se moşteneşte” este opinia sociologului Vasile Burtea despre rolul romilor de ţapi ispăşitori pentru problemele cu care se confruntă statul. Aceeaşi părere o are şi Giovanni Picker. „Partidele politice tind să promoveze acţiuni radicale, extreme, pentru a obţine atenţie şi pentru a câştiga sprijin electoral”, argumentează el, referin-du-se la modul în care guvernanţii italieni instrumentează isteria populară direcţionată împotriva imigranţilor, dar mai ales a romilor şi românilor. O analiză recentă a think-tank-ului american Stratfor avertizează asupra faptului că xenofobia înfloreşte pe timp de criză, ca un efect secundar al problemelor sociale.

Atitudinea faţă de romi este modelată în primul rând de frecvenţa şi de calitatea contactului social. „Printre persoanele care au cunoştinţe sau chiar prieteni printre membrii comunităţii rome, percepţia era mult mai bună. Percepţia celor care nu au cunoştinţe este mult mai influenţată de imaginea populară a romilor, care este foarte derogatorie”, argumentează Giovanni Picker, consultat de Cotidianul.

În aceste condiţii, segregarea acestor comunităţi are efecte negative. Astfel de cazuri de izolare sunt însă din ce în ce mai frecvente din România. Primarul din Tărlungeni, judeţul Braşov, a împrejmuit comunitatea de romi din sat cu un zid din beton înalt de doi metri, astfel încât romii sunt nevoiţi să facă un ocol de doi kilometri pentru a ajunge în centrul localităţii. Tot o stavilă din beton, construită pe vremea regimului comunist, desparte şi azi cei 1.500 de membri ai unei comunităţi de romi din Sfântu Gheorghe. Ideea zidului le-a venit şi locuitorilor oraşului ceh Nestemice, care au apelat la aceeaşi soluţie în 1999. Tot o formă de discriminare este şi relocarea romilor în tabere iniţiată de Valter Veltroni, edilul Romei. În tabăra de la Castel Romano, la 35 de kilometri de Roma, romii trăiesc în containere, au apă o oră pe zi, nu beneficiază de protecţie împotriva incendiilor şi numeroase maşini de poliţie dau târcoale taberei. Mai mult, tabăra din Via Condoni este chiar împrejmuită cu sârmă ghimpată.

Pe lângă separarea fizică, pe modele ce aduc aminte de proiectele vizând afroamericanii sau chiar de infamul ghetou evreiesc din Varşovia, care anulează interacţiunea între grupuri, măsura are darul de a perpetua fenomenul infracţional. „Astfel de măsuri izolează cultura infracţională şi fac să se reproducă la fel ca în închisori”, este de părere Cătălin Berescu.

În unele ţări europene, chiar membre UE, violenţa fizică împotriva comunităţilor de romi este în ascensiune. Doi romi, tată şi fiu, au fost arşi de vii în urma unui atac premeditat asupra unui grup de romi în localitatea maghiară Tatarszentgyorgy. De asemenea, în octombrie 2008, extremiştii cehi ieşiţi la vânătoare au fost cu greu stăviliţi de poliţişti să nu dea năvală peste comunitatea romă din Litvinov.

Evreii şi romii, ţintele istorice ale xenofobiei europene

Andrei Oişteanu, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, observă că există asemănări între prejudecăţile care au bântuit în trecut imaginea evreilor în ochii europenilor şi cele cu care încă se confruntă comunitatea romilor. Mecanismul care stă la baza acestor prejudecăţi este generalizarea stereotipurilor. „Clişeul nu e o minciună, ci un adevăr parţial ridicat la rang de adevăr general”, explică Oişteanu, autorul volumului „Imaginea evreului în cultura română”. „Aici există o paralelă. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, dar mai ales în perioada interbelică s-a făcut un abuz masiv de stereotipuri mintale. Evreii erau consideraţi murdari, trădători, laşi, se spunea că fraudează, mint, fură şi fac camătă”, aminteşte cercetătorul. Potrivit antropologului italian Giovanni Picker, „lenea”, „murdăria” şi „periculozitatea” sunt cele mai dese etichete negative cu care românii gratulează comunitatea romă. O altă asemănare notează că romii, aidoma evreilor înainte de 1948, nu au un stat propriu care să îi protejeze. Când vine vorba despre diferenţe, Oişteanu notează lipsa de închegare a comunităţii rome în comparaţie cu evreii care şi-au constituit organizaţii naţionale, internaţionale şi continentale foarte puternice. „Romii sunt completamente dezorganizaţi, nu au o voce unică, puternică”, subliniază Andrei Oişteanu.

„Ţigan” versus „rom”
Folosirea denominării „rom” provoacă discuţii aprinse. Recent s-a iţit chiar ideea unei iniţiative legislative care să impună termenul „ţigan” în loc de „rom”, varianta dictată de corectitudinea politică. Argumentele în favoarea folosirii primului constată asemănarea fonetică dintre „rom” şi „România” şi avertizează asupra pericolului pe care asocierea cu romii şi presupusa lor infracţionalitate l-ar putea exercita asupra imaginii ţării. Susţinătorii variantei „rom” argumentează că „ţigan” este în sine o formă de discriminare. „Termenul nu are nici o legătură cu autoidentificarea în limba romani a etniei romilor, ci este un cuvânt profund peiorativ folosit de alteritate/neromi pentru a insulta romii”, a explicat pentru Cotidianul Delia Grigore, lector la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti. Până şi Dicţionarul Explicativ al limbii române recunoaşte conotaţia rasială şi peiorativă atribuită în cultura română cuvântului „ţigan”. Definiţia din DEX explică acest cuvânt prin „epitet dat unei persoane brunete” sau „epitet dat unei persoane cu apucături rele”, iar pe lista sinonimelor sale se strecoară „cioară” şi „cioroi”, apelative evident rasiste.


sursa: COTIDIANUL.RO /http://www.cotidianul.ro/perceptia_romanilor_iganii_sunt_neoamenii_de_langa_noi-75647.html

domingo, 15 de noviembre de 2009

Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE

Parlamentul European,
–   având în vedere articolele 3, 6, 7, 29 și 149 din Tratatul CE, în special cerinţa ca statele membre să asigure şanse egale tuturor cetăţenilor Uniunii,
–   având în vedere articolul 13 din Tratatul CE, care abilitează Comunitatea să adopte măsurile corespunzătoare pentru a combate discriminarea bazată, printre altele, pe criterii de rasă sau origine etnică,
–   având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2005 referitoare la situația rromilor în Uniunea Europeană(1) , cea din 1 iunie 2006 referitoare la femeile de origine rromă în Uniunea Europeană(2) , cea din 31 ianuarie 2008 privind o strategie europeană privind romii(3) și cea din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie rromă din Italia pe criteriul apartenenţei etnice(4) ,
–   având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(5) ,
–   având în vedere Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(6) și Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7) ,
–   având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412), (Comunicarea Comisiei privind Agenda Socială reînnoită),
–   având în vedere propunerea din 2 iulie 2008 a Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),
–   având în vedere poziția sa din 17 iunie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010)(8) ,
–   având în vedere rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(9) ,
–   având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale de la 1 februarie 1995 și Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950,
–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,
–   având în vedere planul de acțiune al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) privind îmbunătățirea situației populației de etnie rromă și a populației sinti aflate pe teritoriul OSCE, din 27 noiembrie 2003,
–   având în vedere raportul anual pe 2007 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la rasism și xenofobie în statele membre,
–   având în vedere Declarația de la 2 februarie 2005 a Deceniului de integrare a rromilor și crearea, la 12 mai 2005, a Fondului pentru educație destinat comunităților de rromi,
–   având în vedere raportul Comisiei intitulat "Situația rromilor în Uniunea Europeană extinsă", din 2005,
–   având în vedere raportul Grupului consultativ de experți la nivel înalt în materie de integrare socială a minorităților etnice și de participare deplină a acestora pe piața muncii privind "Minoritățile etnice pe piața muncii: apel urgent pentru o mai bună incluziune socială", din aprilie 2007,
–   având în vedere raportul final al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind situația drepturilor omului în cazul rromilor, al populației sinti și al nomazilor în Europa, din 2006,
–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat "Integrarea minorităților de etnie rromă"(10) , (Avizul CESE),
–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0038/2009),
A.   întrucât, în urma recentelor extinderi ale Uniunii Europene, necesitatea integrării sociale a dat naștere unor noi provocări, cărora trebuie să li se facă față în contextul noilor circumstanțe demografice și economice; întrucât, deși toate statele membre trebuie să găsească modalități prin care să răspundă provocărilor respective, statele membre din Europa Centrală și de Est sunt cele mai afectate, din cauza transformării structurale, economice și sociale suferite pe parcursul ultimilor douăzeci de ani; constată, prin urmare, că grupurile sociale vulnerabile, precum rromii, sunt cele mai amenințate;
B.   întrucât, în statele membre în care sectoarele industriale au intrat în colaps, perspectivele de dezvoltare ale regiunilor au cunoscut un declin și, ca urmare, numeroși rromi, în special, au fost obligați să ocupe un loc marginal în societate din cauza propagării rapide a sărăciei; întrucât Parlamentul constată și reiterează faptul că, în cursul acestui proces, dreptul populaţiei de etnie rromă la cetățenia națională și cetățenia UE au suferit o depreciere și că aceștia nu au beneficiat într-un mod corespunzător de avantajele care decurg din extindere, ceea ce a agravat marginalizarea lor sub mai multe aspecte, crescând riscul de discriminare multiplă cu care se confruntă aceștia;
C.   întrucât ofensiva politică strategică pentru promovarea egalităţii de șanse pentru rromi trebuie să se confrunte cu o situație socială extrem de complexă, deoarece rromii, cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, se confruntă cu aceleași dezavantaje ca și alte grupuri; întrucât modul cel mai eficient prin care ar putea fi susținută această luptă îl constituie o strategie globală pentru rromi și o serie coordonată de instrumente, mergând până la o gamă de politici sectoriale, asigurându-se totodată finanțarea acestora;
D.   întrucât comunitățile nomade constituie un fenomen etnic separat, care ar merita să fie examinat ca un subiect separat atât din punctul de vedere al drepturilor omului, cât și al problematicii sociale și a pieței muncii;
E.   întrucât procesul integrării populației rrome în societate nu este unul unilateral, ci multilateral, și este necesar ca rromii să fie implicați în mod activ în procesul decizional la elaborarea politicilor de integrare socială;
F.   întrucât condițiile de viață ale comunităților de etnie rromă, precum și nivelul lor de sănătate și de școlarizare, sunt determinante pentru situația socială și pe piața muncii a acestora și sunt adesea folosite drept pretexte pentru excluderea lor din majoritatea societăților și pentru rasism; întrucât toate acestea împiedică îmbunătățirea calității vieții, constituind astfel un obstacol în calea exercitării drepturilor fundamentale și civile ale omului;
G.   întrucât slaba calitate a infrastructurilor din domeniul transporturilor, lipsa unui număr suficient de organe și servicii publice, în special a unor instituții de învățământ și de asistență medicală de calitate, precum și relocalizarea întreprinderilor, constrâng tineretul să-și părăsească localitățile de reședință din motive economice, agravând disparitățile dintre regiuni și fenomenul constituirii de ghetouri;
H.   întrucât, constituie un imperativ, chiar înainte de finalizarea celei de-a doua perioade a Procesului de la Lisabona, să se analizeze situația socială și perspectivele de angajare ale rromilor și să se decidă cu privire la demersurile care ar trebui întreprinse;
I.   recunoscând importanța Fondurilor structurale și de coeziune în promovarea integrării și constatând că, din cauza complexității problemelor sociale cu care se confruntă populaţia rromă, este de neconceput ca acestea să poată fi soluționate doar prin intermediul sistemului bazat pe proiecte, caracteristic Fondurilor structurale și de coeziune;
J.   întrucât recunoașterea bunelor practici anterioare este de o importanță incontestabilă, însă valabilitatea acestora este limitată în timp și spațiu;
K.   întrucât numeroase comunități de rromi manifestă în prezent tendința de a rămâne imobile, în loc să se deplaseze spre zone care pot oferi mai multe oportunități de angajare,
Rromii pe piața muncii: acces sau excludere?
1.   consideră că este necesară o abordare coordonată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale comunității rrome, care să vizeze următoarele trei obiective:

   - creșterea oportunităților economice pentru rromi;
   - constituirea de capital uman și, respectiv,
   - consolidarea capitalului social și a dezvoltării comunității;
2.   semnalează faptul că, în numeroase cazuri, politicile consacrate rromilor nu au îmbunătățit situația acestora; solicită ca, în toate acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene și la nivel național care afectează în mod deosebit rromii, părțile interesate din comunitatea rromă să participe în calitate de factori decizionali, astfel încât să se respecte capacitatea și responsabilitatea lor de a se organiza prin forțe proprii;
3.   constată că, în realitate, accesul inegal la servicii și multiplele dezavantaje cu care se confruntă copiii rromi nu le permit acestora în practică să aibă acces la dezvoltarea timpurie și la o educație de înaltă calitate; constată că dezavantajele respective au, la rândul lor, efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale, fizice și cognitive, precum și asupra șanselor acestora pe piața muncii în viitor și, prin urmare, asupra integrării lor în rândul categoriei sociale predominante;
4.   constată că sistemele educaționale sunt selective și că, în pofida eforturilor depuse de statele membre pentru depășirea segregării, numeroasele și variatele sisteme concepute în mod ostentativ în vederea combaterii segregării servesc adesea, în realitate, la accentuarea disparităților dintre grupurile sociale și dezavantajează în mod profund categoriile sărace, îndeosebi rromii, care se regăsesc pe o pantă descendentă; subliniază, astfel, necesitatea unor politici educaționale specifice care să se adreseze familiilor rrome și să încurajeze participarea activă;
5.   subliniază faptul că, deși proporția tinerilor rromi înscriși în sistemele de învățământ preuniversitar și superior a crescut în unele state membre, în mare măsură nivelul calificărilor acestora rămâne încă inferior mediei Uniunii Europene; semnalează decalajul care există între lipsa forței de muncă, pe de o parte, și rata ridicată a șomajului în rândul rromilor cauzată de nivelul lor scăzut de calificare, pe de altă parte; solicită, astfel, ca statele membre și UE să facă o prioritate din sprijinirea eforturilor rromilor de a-și îmbunătăți nivelul de calificare; atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unor calificări oficiale, poziția rromilor pe piața muncii poate fi îmbunătățită și prin crearea unui sistem de recunoaștere a aptitudinilor practice;
6.   îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rrome la o educație de calitate și să adopte măsuri cu caracter stimulativ (cum ar fi posibilitățile de evoluție profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu o pondere semnificativă a populației rrome din mediul rural;
7.   solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rrome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ la nevoile piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rrome competențele solicitate de piața forței de muncă;
8.   constată că, după finalizarea studiilor, marea majoritate a rromilor absolvenți de studii universitare nu revin în comunitățile lor și că unii dintre ei își neagă originile sau nu mai sunt acceptați în cadrul comunității lor când încearcă să se reintegreze;
9.   recomandă elaborarea unui pachet de programe global care să promoveze și să încurajeze întoarcerea absolvenților rromi de studii universitare în cadrul comunităților lor și ocuparea profesională în cadrul comunităților lor și în interesul acestora;
10.   consideră că cetățenii rromi din anumite state membre influențează piramida demografică într-un mod specific; constată că proporția copiilor rromi în cadrul populației totale este ridicată, în timp ce speranța lor de viață la naștere este cu cel puțin 10 ani mai mică decât cea a persoanelor care aparțin populației majoritare;
11.   consideră că, deși statele membre au folosit resurse importante ale Uniunii Europene, precum și resurse proprii, pentru a ajuta șomerii pe termen lung de etnie rromă să își găsească locuri de muncă, nu a fost identificată nicio soluție coerentă la nivelul Uniunii Europene: mijloacele de acțiune și amploarea măsurilor de soluționare a acestei situații cunosc ample variații de la un stat membru la altul și nu au oferit oportunități de reintegrare pe termen lung pe piața muncii, măsurile respective, cum ar fi programele publice de ocupare a forței de muncă, agravând totodată stigmatizarea rromilor; solicită, prin urmare, ca atât UE, cât și statele membre, să își modifice politica, favorizând o abordare integrată care să ia în considerare toate fațetele lipsurilor lor;
12.   invită statele membre să adapteze programele din învățământul profesional la nevoile piețelor muncii locale și să acorde stimulente angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor necalificate (inclusiv rromilor) și care le oferă formare și oportunități de a câștiga experiență practică direct la locul de muncă;
13.   invită autoritățile locale şi pe cele ale statelor membre să furnizeze evaluări anuale defalcate pe genuri privind rata de reangajare a șomerilor pe termen lung (incluzând rromii) care au urmat un ciclu de formare profesională pe piața muncii și, pe baza experienței acumulate, să elaboreze noi metodologii și să lanseze programe de pregătire profesională adaptate la capacitățile locale și la nevoile economice;
14.   invită statele membre să utilizeze fondurile UE pentru a păstra și proteja activitățile tradiționale ale rromilor;
15.   este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia, din cauza dezavantajelor multiple cu care se confruntă, adulții rromi sunt subreprezentați în rândurile populației active și în educația de-a lungul vieţii, nu dispun în numeroase cazuri de acces la TIC și sunt suprareprezentați în rândul șomerilor pe termen lung și al celor cu meserii desconsiderate, ceea ce constituie cel mai important obstacol în calea reintegrării acestora pe piața muncii; solicită, prin urmare, aplicarea concretă a Directivei 2000/78/CE, care interzice discriminarea la locul de muncă pe considerente de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;
16.   consideră că este important să se întreprindă acțiuni comunitare specifice pentru promovarea accesului rromilor la programe de formare profesională;
17.   atrage atenția statelor membre asupra faptului că această dihotomie socială este de natură să oblige numeroase persoane de etnie rromă aflate în căutarea unui loc de muncă să treacă de la economia legală la economia informală și că este nevoie de un efort coordonat la nivelul Uniunii Europene și la cel al statelor membre pentru a încuraja acești angajați să revină la o formă legală de angajare care să le permită să beneficieze de drepturile specifice lucrătorilor și de cele privind securitatea socială;
18.   consideră că trebuie luate măsuri de promovare a unei politici sociale și economice axate asupra integrării, inclusiv prin măsuri ad-hoc de asigurare a unor locuințe corespunzătoare;
19.   atrage atenția în mod special asupra faptului că încurajarea mobilității forței de muncă necalificate și fără pregătire profesională poate avea drept consecință o discriminare și mai accentuată a femeilor rrome, care sunt deja extrem de vulnerabile în fața discriminării multiple, și ar putea împiedica evoluția lor ulterioară pe piața muncii;
20.   solicită guvernelor statelor membre să asigure o mai mare independență economică a femeilor rrome, promovând proceduri simple de desfășurare a unei activități profesionale independente și de înființare de IMM-uri, facilitând accesul la microcredite și stimulând totodată economia bazată pe servicii la nivelul propriilor comunități, pentru a lărgi aria cunoștințelor și competențelor femeilor rrome;
21.   invită guvernele statelor membre să conceapă sisteme de stimulente, printre altele prin intermediul avantajelor fiscale, destinate întreprinderilor care angajează femei rrome;
22.   consideră că este necesar să se ia în considerare faptul că, în realitate, eliminarea așezărilor de rromi nu poate fi ușor concretizată prin utilizarea resurselor UE în conformitate cu normele aplicabile în prezent Fondului European pentru Dezvoltare Regională, având în vedere faptul că, în cazul statelor membre care au aderat la UE după 2004, numărul minim de locuitori necesar pentru ca așezările să fie eligibile pentru finanțare din bugetele pentru locuințe este stabilit astfel încât tocmai persoanele care trăiesc în cele mai rele condiții și în cele mai mici așezări nu pot avea acces la o astfel de finanțare;
23.   subliniază faptul că rezolvarea problemelor sociale și economice ale persoanelor de etnie rromă necesită o abordare exhaustivă și o soluție coordonată și orientată pe termen lung, care presupune politici în materie de locuințe, învățământ, asistență medicală și piața forței de muncă; în consecință, sugerează Comisiei și statelor membre că ansamblul măsurilor prin care se urmărește îmbunătățirea situației rromilor ar trebui considerat drept o parte inseparabilă a măsurilor de sprijinire a dezvoltării regionale și a incluziunii sociale;
24.   consideră oportun ca statele membre să valorifice revizuirea normelor care reglementează Fondurile Structurale și de coeziune, care oferă posibilitatea extinderii ariei de acțiune pentru programele complexe, permițând transferul a mai mult de 10 % între diferite fonduri;
25.   ia act de propunerea unei noi directive globale vizând combaterea discriminării în alte domenii decât ocuparea forței de muncă pe criterii de vârstă, handicap, orientare sexuală, religie sau credință și solicită ca Directiva 2000/43/CE să fie pusă în aplicare în mod concret; consideră că, în spiritul agendei sociale, Comisia ar trebui să identifice obiective specifice și să elaboreze programe echilibrate în scopul de a elimina discriminarea și stigmatizarea populației rrome și incriminarea comunităților de etnie rromă;
26.   subliniază că promovarea incluziunii sociale și a accesului rromilor pe piața muncii trebuie să răspundă condiției fundamentale prealabile a acordării de drepturi sociale și politice egale; invită statele membre și țările candidate să elaboreze, în acest sens, o strategie având drept obiectiv creșterea participării rromilor la alegeri, atât ca alegători, cât și în calitate de candidați, la toate nivelurile;
27.   susține importanța microcreditelor, care sunt recomandate din mai multe puncte de vedere în Comunicarea Comisiei privind Agenda socială reînnoită și în avizul CESE și care, oferind resurse minime, îi pot îndrepta pe cei mai sărăci pe drumul spre responsabilitatea personală, dobândirea competențelor necesare în afaceri și dezvoltarea capacităților lor creative, inclusiv prin acordarea creditelor necesare acoperirii porțiunii de costuri pe care lucrătorul independent trebuie s-o finanțeze prin mijloace proprii;
28.   sprijină propunerea instituțiilor UE cu privire la principiul egalității de tratament potrivit căreia numărul persoanelor de etnie rromă care lucrează în serviciile publice ar trebui să fie sporit; subliniază însă că, pentru ca acest lucru să devină posibil, este necesar ca, pe lângă adoptarea de către guverne a unor politici de personal și de formare a forței de muncă care să promoveze acest principiu, să se depună eforturi deosebite și să se sprijine în mod activ facilitarea acceptării acestui principiu de către opinia publică;
29.   subliniază faptul că, printre altele economia socială, asistența medicală, serviciile la domiciliu, cantinele publice și prestarea de servicii pentru îngrijirea copilului pot crea noi locuri de muncă pentru șomerii de etnie rromă (în special pentru femei); își reiterează totuși opinia potrivit căreia economia socială necesită o legătură permanentă între furnizorul și utilizatorul serviciului și că, prin urmare, creșterea ratei de încadrare în muncă a rromilor în aceste domenii nu poate avea loc decât pe fundalul acceptării acestora de către societate, acceptare care este, de altfel, încurajată în acest fel;
30.   invită statele membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt urii rasiale și incitării la discriminare a rromilor și la acte de violență împotriva acestora, exercitate prin intermediul mass-mediei și al oricărui mijloc de comunicare, indiferent de forma acestuia și de tehnologia utilizată; îndeamnă mass-media să adopte bune practici cu privire la angajarea de personal, astfel încât acesta să reflecte compoziția populației în ansamblu;
31.   observă că femeile rrome sunt active în sectorul economiei informale și prezintă o rată foarte redusă de ocupare a forței de muncă; consideră că, pentru a depăși discriminarea multiplă, șomajul ridicat și sărăcia larg răspândită, principalul obiectiv al politicilor specifice ar trebui să fie acela de a crea femeilor rrome un real acces pe piața muncii, care constituie o condiție prealabilă fără de care statutul social și familial al acestor femei nu poate fi îmbunătățit;
32.   consideră că angajarea femeilor rrome ar trebui de asemenea promovată prin intermediul activităților de încurajare a ocupării forței de muncă desfășurate de sistemele de asistență socială, precum și prin oportunități de formare și specializare corespunzătoare, pentru a le pregăti pe termen lung pentru o activitate din care să își poată câștiga existența, permițând reconcilierea vieții familiale cu cea profesională; solicită statelor membre să adopte măsuri care să contribuie la creșterea oportunităților de îngrijire a copiilor pentru copiii rromi, chiar dacă mama acestora stă acasă cu ceilalți copii;
33.   subliniază faptul că ameliorarea serviciilor în ceea ce privește locuințele și asistența medicală ar putea îmbunătăți atât accesul femeilor rrome pe piața muncii, cât și șansele ca acestea să își păstreze locurile de muncă mai mult timp;
34.   subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să contribuie la împlinirea potențialului fiecărei persoane și să răspundă nevoilor cetățenilor, precum și să creeze mai multe oportunități pentru cea mai importantă bază de forță de muncă, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor sărace și necalificate, incluzând persoanele de etnie rromă;
35.   atrage atenția asupra faptului că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile rrome ar trebui să fie, la rândul său, recunoscută și combătută prin mijloace specifice, în cadrul unor politici axate asupra femeilor rrome, care ar putea avea un impact pozitiv dublu pe termen lung asupra acestor femei și a altor membri ai familiilor lor, în special copiii;
36.   nu este de acord cu opinia conform căreia subvențiile destinate ajutorării șomerilor pe termen lung (printre care se regăsesc numeroși rromi) să își găsească un loc de muncă, acordate fie angajatorilor, fie angajaților, încalcă principiul neutralității concurențiale, având în vedere faptul că reintegrarea rromilor este un obiectiv al politicii sociale pentru realizarea căruia este necesară crearea unor poziții de piață subvenționate; consideră că subvenționarea locurilor de muncă pe piața muncii pentru reintegrarea lucrătorilor rromi este preferabilă subvenționării șomajului pe termen lung;
37.   recunoaște că o parte din ocupațiile tradiționale ale populației rrome, precum meșteșugurile și artizanatul, pot contribui atât la perpetuarea specificului acestei comunități, cât și la îmbunătățirea situației materiale și a gradului de integrare socială a acesteia și consideră oportună susținerea unor activități profesionale specifice;
Lupta de supraviețuire la marginea societății
38.   observă că, printre culturile Uniunii Europene, cea a rromilor este marcată de o puternică tradiție familială; observă că imaginea familiilor de rromi în opinia publică pune accent pe rolurile tradiționale de gen, numărul mare de copii, împărțirea unei locuințe de către mai multe generații, tendința rudelor de a locui împreună, precum și cultivarea extinsă a relațiilor și că, de aceea, programele Uniunii Europene și cele din statele membre destinate familiilor de rromi trebuie să se bazeze pe avantajele acestei rețele naturale de sprijin;
39.   evidențiază importanța conservării și afirmării specificului cultural al rromilor pentru protejarea identității proprii a acestora și pentru diminuarea prejudecăților cu privire la această minoritate; consideră prin urmare necesar ca statele membre și Comisia să joace un rol mai activ în susținerea vieții spirituale a minorității rrome;
40.   își exprimă sprijinul față de avizul CESE care subliniază că femeile rrome ocupă un statut inferior în ierarhia familiei, se căsătoresc devreme și sunt victime frecvente ale violenței domestice, prostituției și traficului de persoane;
41.   consideră, prin urmare, că programele pentru rromi ale Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui să urmărească mai degrabă emanciparea individuală decât să se axeze pe ierarhiile tradiționale, precum și independența socio-economică a membrilor comunităților de etnie rromă, în special a femeilor;
42.   subliniază că tendința copiilor de etnie rromă de a părăsi școala la o vârstă fragedă le pune în pericol formarea individuală, integrarea socială și șansele pe piața muncii, iar, în cazul femeilor de etnie rromă, sănătatea fizică și mentală și abandonul școlar timpuriu afectează, de asemenea, starea de sănătate și nivelul de școlarizare al copiilor lor, facilitând excluderea socială a acestora; subliniază, prin urmare, importanța unor servicii care permit o mai mare sensibilizare în informarea femeilor de etnie rromă;
43.   îndeamnă statele membre să garanteze că prezentele și viitoarele cadre legislative conțin dispoziții referitoare la prevenirea și rezolvarea formelor multiple de discriminare la care sunt supuse femeile rrome, astfel încât să se amelioreze statutul socio-economic al acestora și să li se asigure accesul la servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și la o educație de înaltă calitate, acestea constituind condiții prealabile angajării;
44.   este de părere că procesul de integrare trebuie inițiat în primele etape de viață pentru a oferi, în mod concret, alternative la sărăcie și excludere socială; prin urmare, este necesar să se asigure un cadru instituțional pentru servicii sociale comunitare pentru copii și familie, care să vină în întâmpinarea nevoilor regionale și personale, garantând un acces egal la servicii de înaltă calitate; solicită, prin urmare, Comisiei, să ofere un sprijin special pentru programele destinate integrării timpurii a copiilor rromi în toate țările în care pot fi accesate resursele Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de asistență pentru preaderare sau Fondurile structurale și de coeziune;
45.   observă că copiii rromi sunt suprareprezentați în școli speciale, că mulți dintre ei sunt trimiși la astfel de școli fără justificare, cel mai adesea din cauza discriminării; subliniază faptul că obligarea copiilor care au fost clasificați ilegal drept persoane cu handicap mental de a frecventa școli speciale constituie un act de discriminare și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale acestor copii la un învățământ de calitate și dă naștere la dificultăți în studiile viitoare și în găsirea unui loc de muncă și conduce la o probabilitate mai mare de inactivitate pe piaţa muncii, creând în același timp o povară pentru bugete;
46.   susține propunerea din avizul CESE conform potrivit căreia, pentru dezvoltarea copiilor mici, sunt necesare forme complexe de ajutor care sunt destinate întregii familii și care, fiind îndreptate spre nevoile familiei, oferă o asistență practică individualizată, cum ar fi programul "Început sigur";
47.   subscrie la opinia exprimată în avizul CESE potrivit căreia, din cauza caracteristicilor sale demografice, accesul comunității rrome la beneficiile sociale este unul asimetric; subliniază faptul că beneficiile sociale sunt concepute pentru a contrabalansa poverile sau lipsurile care decurg din situația individuală, angajamentul de îngrijire a copiilor și alte angajamente sociale utile;
48.   susține recomandarea din avizul CESE potrivit căreia, pentru promovarea participării pe piața oficială a muncii, ar trebui să se ofere un sprijin suplimentar celor care își schimbă locul de muncă; subliniază că munca declarată trebuie să fie atractivă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori;
49.   subliniază că partea vieții active petrecută de rromi într-o stare de excludere le îngreunează accesul la serviciile de sănătate și este responsabilă pentru situația în care se regăsesc aceștia la o vârstă înaintată; subliniază de asemenea că faptul că au început să muncească la o vârstă fragedă, șomajul frecvent, lipsa de protecție caracteristică locurilor de muncă ocupate, munca invizibilă prestată în economia informală, care implică de cele mai multe ori efort fizic susținut, precum și lipsa unor asigurări de pensie aferente acestor perioade de muncă îi împiedică să obțină pensii corespunzătoare și îi privează de o bătrânețe trăită în demnitate;
50.   recomandă Comisiei să preia inițiativa identificării celor mai eficiente modalități pentru a sprijini integrarea socială, economică și culturală a celei mai numeroase minorități din spațiul Uniunii Europene și subliniază necesitatea cooperării între Comisie și guvernele statelor membre pentru a acționa concret în vederea soluționării complexelor probleme transnaționale ale rromilor;
Concluzii
51.   consideră că păstrarea limbii și culturii rromani constituie o valoare comunitară; nu susține, totuși, ideea potrivit căreia populaţia rromă ar trebui sa fie membră a unei "națiuni europene" fără stat, pentru că aceasta ar scuti statele membre de responsabilitate și ar pune sub semnul întrebării posibilitatea integrării;
52.   atrage atenția statelor membre asupra riscului ca adoptarea unor măsuri excesive față de comunitățile de rromi să aibă drept consecință agravarea situației deja dramatice a acestei minorități și să pericliteze șansele sale de integrare;
53.   invită Comisia și statele membre să conlucreze cu organizațiile neguvernamentale (ONG-urile), comunitățile și liderii rromilor în scopul elaborării unui plan reciproc acceptabil având drept obiectiv incluziunea socială a rromilor, care ar urma să fie implementat pe baza unor relații strânse de parteneriat;
54.   solicită statelor membre să elaboreze și să implementeze proiecte destinate combaterii stereotipurilor negative referitoare la rromi la toate nivelurile, proiecte care ar putea fi sprijinite prin intermediul Fondurilor structurale și de coeziune, dar și al unor programe specifice, precum Progress, și al inițiativelor precum Anul european al dialogului intercultural (2008) și, ulterior, Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluderii sociale (2010);
55.   observă că, deși îmbunătățirea situației sociale și economice a rromilor a reprezentat un criteriu important în cadrul procesului de extindere, progresele înregistrate în această privință sunt, în general, limitate; solicită statelor membre și Comisiei să revizuiască programele și inițiativele anterioare și actuale și să evalueze rezultatele obținute; consideră că Uniunea Europeană are datoria de a coordona mai bine și mai strâns instrumentele de incluziune socială și că, în acest mod, ar putea contribui la combaterea sărăciei, promovarea accesului rromilor la locuri de muncă mai bune, pe termen lung și mai stabile și ar deschide calea către eforturile de eficientizare a sistemelor de incluziune și de protecție socială, fiind în același timp o modalitate de analizare a experienței politice și de învățare reciprocă, precum și de creare a unui sistem care să permită o analiză coerentă a celor mai bune practici;
56.   invită Comisia să analizeze în mod special impactul obiectivelor și al instrumentelor din fiecare politică sectorială referitoare la populația rromă, să elaboreze, în paralel, o strategie politică armonizată și să realizeze un nivel ridicat de coordonare; invită Comisia să solicite statelor membre să acorde atenție schimbării situației rromilor în rapoartele privind indicatorii integrați și metoda deschisă de coordonare pentru includere socială; invită Comisia să monitorizeze amploarea discriminării, să evalueze situația rromilor în raport cu schimbările produse în învățământ, ocuparea forței de muncă, situația socială, starea de sănătate și situația locativă din statele membre și din țările candidate;
57.   invită Comisia să solicite statelor membre să adopte într-un timp cât mai scurt politici clare de ocupare pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru populația activă rromă, însoțite de măsuri de sprijin pentru facilitarea integrării etapizate pe piața muncii, măsuri destinate să contracareze efectele de dependență create de sistemul de securitate socială;
58.   solicită Comisiei să coopereze cu diverse organizații internaționale și să sprijine dezvoltarea unei rețele academice de experți rromi, care să furnizeze date științifice și să-și aducă sprijinul, prin cercetare, analiză, acumularea de dovezi și formularea de recomandări, pentru analizarea aspectelor legate de integrarea problemei rromilor, stabilirea unor calendare, descrierea problemelor rromilor cu o seriozitate adecvată pe baza rapoartelor de sinteză întocmite de aceste organizații și realizarea unei evaluări globale la nivelul UE cel puțin o dată la doi ani;
59.   își exprimă dezaprobarea față de statele membre care nu au ratificat până în prezent Convenția-cadru din 1995 a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale; invită aceste state să întreprindă de urgență acest demers; invită statele membre care au publicat, în temeiul Convenției-cadru, declarații restrictive care afectează recunoașterea rromilor drept minoritate națională să retragă respectivele declarații;
60.   recomandă statelor membre
   a) să creeze un grup de experți la nivelul Uniunii Europene, care să includă reprezentanți ai rromilor, pentru a coordona strategia pentru rromi a statelor membre și utilizarea fondurilor Uniunii Europene prevăzute pentru promovarea acesteia;
   b) să stabilească parteneriate între diverse organizații care reprezintă interesele rromilor și instituțiile publice competente ale statelor membre;
   c) să creeze instrumente, precum creditele de concesiune sau subvenții publice, și ca, la planificarea ajutoarelor pentru ferme, să înscrie obiectivul important de a acorda cetățenilor rromi posibilitatea de a obține condiții în care să își poată câștiga existența din agricultură; în acest fel, în completarea unui loc de muncă salarizat în agricultură, sau în locul căutării unui astfel de loc de muncă, aceștia ar adopta o atitudine deschisă față de ideea conceperii unor forme inovative de muncă în agricultură, inclusiv cooperativele sociale, justificând astfel procurarea resurselor necesare în acest scop;
61.   consideră că în anumite state membre, grupurile țintă (în așezări ale rromilor sau părți ale acestora) pot fi abordate eficient prin utilizarea definiției "dezavantajelor multiple", dar că, prin această categorie, nu pot fi abordate unități de nivel mai mic, precum familia și persoana;
62.   consideră, totuși, că ar trebui create condițiile legale pentru inițierea colectării voluntare și anonime de date și pentru crearea unei baze de date comparabile, respectând normele pentru protecția datelor și a drepturilor omului și fără a recurge la metode care încalcă demnitatea umană; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a aduce legislației modificările necesare;
63.   invită Comisia să faciliteze elaborarea, verificarea și confirmarea unui ansamblu de bune practici în programele pentru rromi, în ceea ce privește, printre altele, locuințele, educația și ocuparea forței de muncă, în urma analizelor întreprinse de un organism independent;
64.   consideră că crearea unei baze de date nu este o alternativă, ci o precondiție pentru un sistem de evaluare care să poată măsura impactul schimburilor de bune practici și al utilizării resurselor; consideră că, în acest scop, este nevoie de un sistem de indicatori care să acopere toate aspectele vieții și care să poată fi utilizat de toată lumea și care, pe lângă indicatorii de rentabilitate pentru programe, vizează și utilizarea de indicatori privind rezultatele și impactul social, inclusiv condiția de finanțare; recomandă, prin urmare, ca Comisia să instituie acest sistem de indicatori în regulamentul-cadru privind fondurile structurale și în regulamentele referitoare la celelalte tipuri de subvenții publice;
65.   recomandă Comisiei să adopte așteptări mai consistente și uniforme pentru toate programele de dezvoltare finanțate din resursele UE, de la care este posibil să se ceară un raport despre prevenirea sau schimbarea excluderii sociale a rromilor; consideră că statele membre și organismele UE ar trebui să examineze toate activitățile finanțate din Fondurile structurale și de coeziune din punctul de vedere al impactului pe care programul îl are asupra integrării sociale a rromilor; recomandă, în plus, ca, în faza de selecție, fiecare program să acorde prioritate evoluțiilor care urmăresc, de asemenea, îmbunătățirea situației rromilor săraci și șomeri care trăiesc în așezări deosebit de defavorizate;
66.   solicită Comisiei să elaboreze și să implementeze, în cooperare cu fiecare stat membru, o amplă campanie de informare permanentă adresată opiniei publice și populației de etnie rromă în legătură cu programele statelor membre de îmbunătățire a condițiilor de viață ale rromilor și implementarea acestora;
67.   solicită Comisiei să realizeze o monitorizare permanentă a măsurilor și activităților, precum și a efectelor acestora asupra îmbunătățirii poziției rromilor pe piața muncii;
68.   dorește ca resursele pentru care se iau decizii la nivel UE să fie folosite, printre altele, pentru programe specifice în care să fie implicați și experți din cadrul organizațiilor cu experiență în domeniu, pentru sprijin și consiliere, pentru a contrabalansa dezavantajele cu care se confruntă rromii în educație și în materie de calificări; consideră că statele membre, la alocarea fondurilor UE și a fondurilor proprii, ar trebui ca, atunci când iau decizii cu privire la finanțarea unor domenii diferite de dezvoltarea timpurie și învățământul public, să ia în considerare respectarea obligațiilor de eliminare a segregării de către organele guvernamentale locale, organizațiile etc., care au depus cerere pentru ajutor;
69.   solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să pună capăt practicii discriminatorii a evacuării ocupanților cartierelor insalubre ale rromilor și să dezvolte, în schimb, proiecte locative concrete, cu sprijinul competențelor tehnice și al mecanismelor de monitorizare ale Comisiei, Băncii Mondiale, ONG-urilor care se ocupă de rromi etc; consideră că soluționarea problemelor locative ale rromilor din mediul rural trebuie să constituie o prioritate și ar trebui să devină obiectul unei atenții deosebite și un domeniu de acțiune;
70.   invită Comisia să acorde o atenție specială nu numai organizațiilor societății civile, dar și capacității rromilor de a se organiza și de a oferi sprijin politicii de integrare, de a sprijini dezvoltarea comunităților, în special prin intermediul proiectelor care sporesc participarea rromilor la procesul de decizie și responsabilitatea lor pentru deciziile luate împreună cu ei;
71.   solicită Comisiei și statelor membre să examineze, în cooperare cu ONG-urile care se ocupă de rromi, politicile și programele existente pentru a desprinde experiența câștigată de pe urma proiectelor care, anterior, s-au soldat cu eșecuri;
72.   invită Comisia să sprijine ONG-urile care se ocupă de rromi, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național și local, pentru a monitoriza implementarea politicilor, a programelor destinate rromilor, precum și educația comunitară pentru democrație și drepturile omului;
73.   propune instituirea, de către Comisie și statele membre, a unui forum la nivelul UE, în cadrul căruia mișcările sociale, sindicatele și organizațiile neguvernamentale care reprezintă rromii și interesele acestora să se poată consulta reciproc în permanență pentru a elabora orientări și a face schimb de bune practici în scopul promovării unei abordări coordonate în UE;
74.   invită statele membre să adopte o atitudine mai proactivă atât în încurajarea transferului de locuri de muncă spre zonele în care se află comunitățile de rromi, precum și în ceea ce privește măsurile de încurajare a deplasării rromilor spre zonele cu ofertă de locuri de muncă;
75.   reamintește statelor membre și Comisiei că, deși protecției sociale îi revine un rol determinant în sprijinirea și consolidarea comunităților defavorizate, precum rromii, promovarea autoajutorării este, de asemenea, importantă; consideră că, pe termen lung, obiectivul ar trebui să îl constituie mai degrabă o cultură a independenței, decât una a dependenței;
76.   consideră că trebuie să se acorde prioritate într-o mai mare măsură asigurării de locuri de muncă locale și încurajării spiritului antreprenorial și a artizanatului local, precum și dezvoltării competențelor de bază necesare ocupării acestor locuri de muncă, astfel încât să se permită dezvoltarea bunăstării și a sentimentului propriei valorii;
o
o   o
77.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.



sursa: 

www.europarl.europa.eu

lunes, 26 de octubre de 2009

Holocaustul din România şi măştile aceluiaşi diavol

La propunerea unui deputat al FSN, în 1991 Parlamentul României păstra un moment de reculegere în memoria mareşalului Ion Antonescu ca semn de mulţumire pentru “serviciile” aduse statului român. Abia ieşite de sub poala unei dictaturi comuniste absurde, instituţiile noului stat democratic se grăbeau să-l recupereze pe un alt dictator, ale cărui decizii au influenţat tragic viaţa a sute de mii de români. În 1940, statul condus de mareşalul Antonescu promulga prima lege cu caracter antisemit, urmată de o serie de pogromuri, la Bucureşti, Iaşi, Galaţi sau Dorohoi, şi de deportări ale evreilor şi ţiganilor din România. Rezultatul? Peste 250.000 de evrei români şi câteva zeci de mii de ţigani au murit în acei ani. O tragedie care, în urma curgerii istoriei, a devenit unul dintre cele mai sensibile subiecte ale României post-comuniste.

Dispariţiei dictaturii antonesciene i-a urmat în scurt timp impunerea unui sever regim comunist. Vreme de 50 de ani, ideologii comunişti au înlocuit criteriile rasiale folosite de către guvernarea Antonescu cu criteriile luptei de clasă. Fascismul era în primul rând anticomunist şi antimuncitoresc, abia în ultimul rând fiind amintit antisemitismul de către manualele de istorie ale României anilor ’80.

Beneficiind de sprijinul miliardarului român Iosif Constantin Drăgan, un colaborator apropiat al dictaturii comuniste, imaginea regimului Antonescu este remodelată în România de după 1989. Proces sprijinit de revigorarea partidelor naţionaliste a căror ideologie de extremă dreaptă echivala în fapt cu imaginea aceluiaşi diavol, care şi-a schimbat doar masca. Căci poeţii de curte ai dictatorului Ceauşescu deveniseră, după 1989, înflăcăraţi suporteri ai memoriei dictatorului Antonescu.

Purtată însă de dezideratul integrării europene, care beneficia de un larg suport popular, statul român intră, după câteva ezitări provocate de presiunile exercitate de partidele extremiste, în normalitatea recunoaşterii şi asumării greşelilor din trecut. Tonul a fost dat de preşedintele Emil Constantinescu, în aprilie 1997, apoi de preşedintele Ion Iliescu care a înfiinţat în 2004 Comisia pentru Studierea Holocaustului în România. Alexandru Florian, directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, ne-a rezumat concluziile raportului rezultat: “În ceea ce priveşte soarta evreilor originari din România începând cu toamna anului 1940, comisia Wiesel a concluzionat că soarta evreilor români şi ucrainieni, pentru că în teritoriile respective erau şi evrei de origine ucraineană, a fost sub directa responsabilitate a guvernului Ion Antonescu şi că, în cadrul unora dintre evenimentele grave care au dus la exterminare ceea ce s-a întâmplat pe teren s-a putut petrece datorită colaborării dintre instituţiile româneşti, în special Jandarmeria şi Armata, şi trupele germane aflate în acele zone”. 

În vara lui 2006, sub mandatul preşedintelui Traian Băsescu, se lansează competiţia de proiecte pentru construirea Memorialului Holocaustului la Bucureşti, gest simbolic prin care guvernul României „şi-a asumat partea de responsabilitate a statului român din urmă cu 60 de ani pentru victimele Holocaustului”. Alexandru Florian limpezeşte un subiect care a fost mulţi ani muniţie pentru discursuri de un anume tip: „Responsabilitatea politică este indiscutabil a guvernului României din acea perioadă. Dacă există o vină a naţiunii române în niciun caz nu este vorba despre o responsabilitate care s-ar putea traduce în termeni juridici. După părerea mea Holocaustul este un proces istoric care a angrenat în sine trei componente care au relaţionat: pe de o parte victimele, pe de altă parte cei responsabili şi pe de altă parte martorii, acele persoane care au asistat la diverse evenimente şi fac parte din categoria martorilor pasivi”. 

Deşi în România a existat un curent important de negare a Holocaustului acesta “este din ce în ce mai puţin vizibil după apariţia raportului Ellie Wiesel, deci după 2004”, afirmă Florian. Teorie confirmată şi de Peter Jacobi, sculptorul care a creat monumentul Holocaustului de la Bucureşti: „Noi am putut să lucrăm fără să fim deranjaţi, nimeni nu ne-a ameninţat, nimeni nu ne-a deranjat, n-au fost proteste”. 

Dacă ignorăm extremele, aşa cum şi merită, întrebarea aflată încă pe masa societăţii româneşti se referă la existenţa la Bucureşti a unui Memorial al Holocaustului, dar absenţa unui Memorial dedicat victimelor comunismului. Este un subiect ce nu trebuie privit prin lentila competiţiei, ci prin cea a exemplului. Dar este un fapt că în timp ce călăii din perioada antonesciană sunt morţi, o bună parte dintre criminalii comunişti trăiesc, beneficiind chiar de pensii consistente.
Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz


sursa : www.dw-world.de

jueves, 1 de octubre de 2009

Breviar de istorie a rromilor

1374 (1385?),prima atestare documentara a robiei rromilor pe teritoriul romanesc (Dan I Voievod daruieste ctitoriei sale, minastirea Vodita, "40 de atigani")

1424, prin Constitutie, rromii din Transilvania erau condusi de un voievod
1570, prima atestare a vinzarii de robi lautari ("Tampla lautar, Stanciu lautar si Rustea lautar")
1588, Dieta Ardealului desfiinteaza primul Voievodat al tiganilor
1595, aprilie - august, domneste in Moldova Stefan Razvan, fiul unui rob rrom si al unei femei libere, ucis, in luna decembrie a aceluiasi an, in lupta cu polonii
1612, Dumitru se vinde "dirept un cal si dirept 600 bani (aspri) si mi-au dat fier, 20 oca, drept 200 bani, de mi-am facut ciocane si mi-au dat o pereche de foi drept 1 galben, si am mai luat eu Dumitru tiganul ughi sase de m-am platit de un Turc, ce mi-a cazut asupra"
1641, Ionascu fecior lui Ursu Piscoaei este vindut "drept un poloboc de miare, pretuit drept zece galbeni, cu feciorii lui ce-i va avea"
1646, starea materiala paupera a robilor face ca Pravila lui Vasile Lupu sa stipuleze: "Tiganul, sau tiganca lui, sau copilul, de va fura o data sau de doua ori si de trei gaina, gisca sau alt lucru micsor, sa se iarte; iara de va fi alt lucru mai mare furat, sa sa cearte ca si fiece fur".
1712, anul atestarii robiei rromilor in Ardeal
1748, Maria Tereza recunoaste, prin Statut, breasla aurarilor
1760, inceputul programului de asimilare fortata a rromilor din Transilvania
1766, in Sobornicescul Hrisov se intareste interdictia casatoriei mixte: "De se va dovedi, dupa facerea nuntii, ca unul dintre soti este rob, se desparteste nunta indata, ca si cum s-ar fi intimplat moarte"
1767, inceputul colonizarii in Transilvania a rromilor din Imperiul austro-ungar, ca "neubanater" si "ujmaghiar" (Maria Tereza)
1780, se naste, la Iasi, intr-o familie de lautari robi, ca fiu al starostelui de lautari Stan, Barbu Lautaru, personaj celebru al muzicii lautaresti din Moldova si Muntenia, a carui maiestrie a lasat urme profunde in creatia lui Frantz Liszt ("Rapsodia romana pentru pian", "Cantece de pahar" etc.)
1783, iunie, 19, dezrobirea rromilor din Bucovina
1784, Iosif, "tiganul de pe Cris", din localitatea Cioara, este martirizat, alaturi de Horea, Closca si cei 40 de capitani
1785, Iosif al II-lea desfiinteaza robia in Ardeal
1789, rromii din Ardeal sint acceptati in scoli si biserici
1796, se naste, la Sliven (Bulgaria), intr-o familie de rromi caldarari, Anton Pann (mort 1854), pe numele adevarat Antonie Pantaleon Petroveanu, fiul lui Pantaleon Petrov si al Tomaidei, unul din fondatorii literaturii populare culte romanesti. Anton Pann, tributar ideilor acelor vremi (etnicitate = cetatenie), inaugureaza seria unor mari artisti de nationalitate rroma, care se exprima in cultura vernaculara, respectiv romana, fenomen inca actual (ex.: Mircea Ciobanu, Ion Voicu etc.)
1798, recunoasterea dreptului la libertate a primului "jurist" rrom, Stan Stoica
1800, egumenul manastirii Govora da "o fata de tigan schimb pentru o pereche de tingiri de arama"
1814, in Codul Calimach se intareste interdictia casatoriilor mixte: "Intre oameni liberi si robi nu se incheie casatorie"
1820, august, 24, moare, la Lvov, Ion Budai Deleanu (n.1770 sau 1763), autor al singurei epopei realizate in literatura romana, opera de valoare europeana
1821, un taraf de lautari, in timpul revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu, este masacrat alaturi de "batalionul sacru"
1834 - 1835, in cadrul Falansterului din Scaieni / Prahova, edificat de Theodor Diamant, conform ideilor fourieriste, rromii sint considerati egali in drepturi
1834, in Regulamentul Organic se stipuleaza ca "Tiganul este o persoanã ce atarnã de altul cu averea si familia sa" (cap. II)
1837, august, 2, sub semnatura Michel de Kogalnitchan, apare, la Berlin, studiul "Esquisse sur l`histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France sous le nom des Bohemiens", o compilatie din autori germani, dar cu o cariera prodigioasa in Romania. Traducerea studiului va fi realizata in 1900, la Iasi, de catre Gh.Ghibanescu, sub titlul "Schita despre tigani (Desrobirea tiganilor)", Biblioteca pentru toti, nr.394.
1839, s-a nascut, la Ploiesti, Barbu Constantinescu (mort in 1891), doctor in filosofie, cunoscator al limbii rromani, autorul primelor studii si cercetari aprofundate referitoare la rromii din Romania, intre care "Probe de limba si literatura tiganilor din Romania" (Bucuresti, 1878)
1844, ianuarie, 31, eliberarea robilor domnesti, in Moldova
1847, octombrie, 18, reprezentarea, in deschiderea stagiunii Teatrului din Iasi, a melodramei "Mulatrul", de Saint-Pierre, prelucrata si inscenata tendentios, cu evidenta aluzie la Dezrobirea robilor tigani din Moldova (robilor manastiresti si boieresti, cei domnesti fiind dezrobiti in 1844), fapt care a provocat reactia boierimii; spectacolul si, in special, Matei Millo (presupusul autor al prelucrarii) au fost fluierati de slugile boieresti, trupa de teatru dizolvata, iar reprezentatiile la Teatrul Mare de la Copou incredintate antreprenorului italian Luzzato
1847, februarie, 11, eliberarea robilor domnesti si minastiresti, in Tara Romaneasca
1848, iunie, 26, revolutionarii pasoptisti declara dezrobirea robilor boieresti / particulari. Prin inabusirea Revolutiei, de catre Fuad Pasa, se revine asupra deciziei, fapt care provoaca cel mai mare val de migratie a rromilor inspre Occident, in special in Franta
1850 - 1858, apare, la Iasi, "Zimbrul", care a promovat, sistematic, abolirea robiei tiganilor in Tarile Romane. In perioada 24 iulie - 27 noiembrie 1855, incepe tiparirea romanului "Coliba Mariucai", de V.Alessandresco, ramas neterminat, inspirat de "Coliba unchiului Tom" (Harriet Beecher Stowe), care - intr-o maniera sentimentala - evidentiaza necesitatea Dezrobirii "sclavilor tiganesti"
1853, noiembrie, 24, M.Kogalniceanu tipareste, la Iasi, studiul "Ochire istorica asupra sclaviei", ca prefata la "Coliba lui Mos Toma" de H.B.Stowe (trad. T.Codrescu), in care cerceteaza originea sclaviei si diversele etape pe care aceasta le-a strabatut: sclavia antica, formele serbiei in Franta, Germania, Austria, Polonia si Tarile Romane
1855, decembrie, 22, abolirea robiei rromilor, in Moldova
1856, februarie, 20, abolirea robiei rromilor din Tara Romaneasca
1856, iulie, 9, se naste, la Brasov, Heinrich von Wlislocki, etnolog transilvanean ( mort la 19 februarie 1907, la Sebes), autor al unor cercetari aprofundate "asupra vietii si obiceiurilor" rromilor din Transilvania
1857, rromii din Muntenia sint stramutati, masiv, din mediul rural in mahalalele urbane
1857, in Moldova, doi rromi fac parte din Divanul ad-hoc
1857, J.A.Vaillant, profesor de literatura la Scoala Nationala Sf.Sava din Bucuresti, publica, la Paris, "Les Romes (histoire vraie des vrais Bohemiens)"
1861, dezrobirea rromilor din Basarabia
1878, aparitia antologiei de folclor "Probe de limba si literatura tiganilor din Romania", autor Barbu Constantinescu
1882, G.Dem.Teodorescu culege de la lautarul Petre Cretul Solcan peste 7.000 de versuri (mai mult decit "Iliada" si "Odiseea")
1889, aprilie, 3, se naste, in Bucuresti, pe strada Sfintilor (cartierul lautarilor bucuresteni), Grigoras Dinicu, unul dintre faimosii lautari din perioada interbelica, a carui virtuozitate in prelucrarea si interpretarea "Horei staccato" a facut cunoscuta muzica lautareasca din Romania pe intreg mapamondul. Artistul a fost dublat si de activistul pentru emanciparea rromilor, fiind secretar general al Societatii Generale a Romilor din Romania
1889, la Expozitia Universala de la Paris, naistul Anghelus Dinicu (1838 - 1905) a cucerit audienta, cu "Ciocirlia" - definitivata de el
1893, la editura Socec, apare volumul "Satire poporane române", adunate de S.Fl.Marian, o colectie de folclor, in care identitatea culturala rroma este ridiculizata, minimalizata, dispretuita. Politica asimilationista de convertire a valorilor culturilor minoritare la modelul romanesc (fie ca era vorba de evrei, greci, bulgari etc., in acest caz, rromi) a continuat prin Iuliu Zanne ("Proverbele romanilor") si, in special, prin volumele de prelucrari de folclor ale lui Theodor Sperantia, dintre anii 1898 - 1916 ("Anecdote populare", "Anecdote afumate" etc.)
1894, A.Candrea publica, in "Revista noua", Anul VII, articolul "Influenta tiganilor asupra literaturii poporane romane"
1894, aprilie, 5, s-a nascut, la Ploiesti, cel care avea sa devina, in perioada interbelica, cel mai mare naist din lume, Fanica Luca (Iordache Luca Stefan), solicitat in turnee internationale si angajamente la celebrele teatre "Palladium" si "Chatellets" (spectacolul "Naiul fermecat" a fost inregistrat pe placa de gramofon, la Londra)
1901, in vol.VI al colectiei "Proverbele românilor" (ed.Socec), coordonata de Iuliu A.Zanne, sint incluse citeva sute de proverbe, snoave, satire etc. care reflecta mentalitatea prejudiciata a romanilor fata de rromi
1919, aprilie, 27, Adunarea Nationala a Tiganilor din Transilvania, Ibasfalau / Dumbraveni, jud. Sibiu
1922, C.Bobulescu publica, la Bucuresti, "Lautarii nostri - din trecutul lor, schita istorica asupra muzicii noastre nationale corale cum si asupra altor feluri de muzici"
1924, Nicolae Ion publica, la Brasov, "Cazania tiganilor"
1925, Ion Mihalache, rrom caldarar, emigrat din Romania in Polonia, se autodeclara rege
1926-1939 - dinastia Kwiek (Dimitrie, Mihail, Vasile, Mateias, Rudolf, Ianos), regi rromi din Polonia, emigrati din Romania
1926, Naftanaila Lazar infiinteaza asociatia de intrajutorare "Infratirea neorustica", la Calbor / Fagaras, si fondeaza "Neamul tiganesc" (1934 - 1935)
1927, Societatea "Junimea Muzicala" - recunoscuta ca persoana juridica prin sentinta No. 18/ 1927, a Trib. Ilfov sectia I civ. Cor., cu sediul in Str.Vulturului No. 147 (la cafeneaua lui Constantin Urziceanu, casierul Asociatiei si al Societatii "Junimea Muzicala")
1930, Arhimandritul Calinic Popp Serboianu editeaza volumul "Les tsiganes" (Payot, Paris)
1933, dupa unele opinii (controversate), la Bucuresti a avut loc primul Congres international al rromilor
1933, aprilie, a luat fiinta Asociatia generala a tiganilor din Romania, condusa de arhimandrit Calinic Pop Serboianu
1933, octombrie, 8, a luat fiinta Asociatia generala a romilor din Romania, condusa de G.A.Lazureanu - Lazurica
1933 - 1938, apare ziarul "Timpul", editat de rromii din Craiova
1934, ia fiinta Uniunea Generala a Rromilor, prin reunirea asociatiilor rromilor, condusa de Gheorghe Niculescu / Gogu Floraru
1934 - 1941, apare ziarul "Glasul romilor", editat la Bucuresti
1934, septembrie - octombrie, apare ziarul "O Rom" (2 numere), editat de rromii din Craiova
1934, apar antologiile de folclor "Ghilea romane" si "Paramisea romane", editate la Craiova, de C.S.Nicolaescu Plopsor
1936, august, 5, ia fiinta Asociatia "Redesteptarea romilor si romitelor din Romania" (Sediul: Bucuresti str. Radulescu-Tei Nr. 2, presedinte Apostol Matei)
1937, apar suplimentele saptaminale dedicate rromilor, "Tara noastra", editate de O.Goga
1939, George Potra, doctor in litere, secretar al Societatii Generale a Romilor din Bucuresti, publica, la editura Fundatiei "Regele Carol I", cea mai relevanta lucrare de istorie a rromilor din Romania, "Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania"
1941, februarie, 17, primele masuri ale regimului antonescian impotriva rromilor
1941, pogromul evreilor si rromilor din cartierul Dudesti / Bucuresti
1941, in Romania se organizeaza un Recensamint secret al rromilor, in vederea deportarii in Transnistria
1941, Miron Radu Paraschivescu publica volumul "Cantice tiganesti", o prelucrare a poemelor lui Gabriel Garcia Lorca, "Romancero Gitan", relansind viziunea "exotica", romantica, asupra rromilor
1942 - 1944, deportarea masiva a rromilor in Transnistria (Comitetul Roman pentru Crimele de Razboi a recunoscut oficial cifra de 38.000 de rromi, morti in Holocaust)
1944, I.Chelcea, conferentiar de etnografie la Universitatea din Iasi, publica "Tiganii din Romania. Monografie etnografica", la editura Institutului Central de Statistica, o dezvoltare a cercetarilor legate de rudari (lingurari, baiesi) incepute cu "Citeva observatiuni asupra rudarilor din Muscel" (Rev."Natura", 15 mai 1934)
1946, B.P.D., alianta electorala comunista, lanseaza manifestul "Frati romi si surori romnite"
1948, rezolutia Biroului politic al CC al PMR ignora existenta minoritatii rrome
1948, desfiintarea oficiala a Uniunii Generale a Romilor (ea nu mai functiona din 1941)
1949, octombrie, 1, pe scena Teatrului National "Studio" din Bucuresti, se joaca piesa "Rapsodia tiganilor", de Mircea Stefanescu
1950, iunie, 13, la initiativa ministrului de Interne Teoharie Georgescu, Marea Adunare Nationala emite decretul nr.6 de infiintare a unor unitati de munca fortata, pentru "reeducarea elementelor dusmanoase RPR si in vederea reincadrarii lor in viata sociala, in conditiile democratiei populare si construirii socialismului".
1957, apare prima versiune a romanului "Groapa", in care Eugen Barbu descrie viata rromilor din mahalalele bucurestene
1961, intreg tirajul volumului "Basme tiganesti" (autor Viorica Huber) este topit, din dispozitia autoritatilor culturale comuniste
1968, Zaharia Stancu publica romanul "Satra", o evocare edulcorata a Holocaustului, in care crima este bagatelizata in favoarea eternului "exotism" al rromilor
1971, aprilie, 6 - 8, primul Congres mondial al rromilor, ocazie cu care se pun bazele Uniunii Internationale a Rromilor,se adopta drapelul si imnul(“Gelem,gelem”) international, iar data de 8 aprilie devine Ziua internationala a rromilor.
1977 - 1983, derularea Programului PCR "Integrarea tiganilor", derulat prin MAI - Ministerul Afacerilor Interne. Raportul de evaluare cuprindea o "Platforma de masuri cu privire la incadrarea in munca si integrarea sociala a tiganilor", care propunea urmatoarele masuri: 1. inregistrarea si sedentarizarea populatiei tiganesti; 2. incadrarea in munca; 3. conditii de locuit; 4. starea de sanatate si asistenta sociala; 5. domeniul cultural si educational; 6. probleme organizatorice. In fapt, aceste masuri nu au fost luate, avindu-se in vedere doar recenzarea (ilegala) a populatiei rrome din Romania. Fostul ministru al M.I. Mihai Chitac, in 1990, a facut public faptul ca, in 1977, fusesera "recenzati" 1.800.000 de rromi (intre care 65.000 de nomazi: 5.600 cu ocupatii utile, 900 - calificati), iar in 1983, 2.300.000
1979, prima traducere in limba rromani a "Evangheliei dupa Ioan" (reeditata in 1994)
1982, Nicolae Gheorghe, dizident rrom, sociolog, sub pseudonimul Alexandru Danciu, critica in revista "L`alternative" si la postul de radio Europa Libera, politica fata de rromi a statului roman
1982, Vasile Burtea, dizident rrom, sociolog, sub pseudonimul Cosmina Cosmin, intr-o scrisoare catre aceeasi revista "L`alternative" si postul de radio Europa Libera confirma criticile aduse regimului comunist de Nicolae Gheorghe
1990, ianuarie, 5, Frontul Salvarii Nationale include in Parlamentul Romaniei trei parlamentari rromi: Ion Cioaba - reprezentant al rromilor caldarari si nomazi, Szomantz Petre - reprezentant al rromilor maghiari, Nicolae Bobu - reprezentant al rromilor vatrasi. Prin retragerea lui Szomantz Petre, pina la alegerile din 20 mai 1990, locul acestuia este ocupat de Octavian Stoica. In aceeasi perioada, consilier pentru problemele rromilor in Consiliul pentru Minoritatile Nationale este Nicolae Gheorghe. Din 1990, pina in 1996, rromii au fost reprezentati in Parlamentul Romaniei prin Gheorghe Raducanu, din 1996, pina in 2000, de Madalin Voicu, dupa 2000, de Nicolae Paun.
1990, prin fuziunea primelor structuri de organizare a minoritatii rrome din Romania, Uniunea Democrata a Rromilor si Societatea Romilor din Bucuresti, prin alegerea ca presedinte a lui Ion Onoriu, incepe miscarea de emancipare a rromilor din Romania
1990, iunie, 14 - 15, minerii din Valea Jiului, condusi de politie, declanseaza ceea ce, in presa vremii, s-a numit "pogromul asupra cartierelor tiganesti"
1990, apar publicatiile rrome "O glaso al rromengo", supliment al revistei "Baricada" (Timisoara); "Aven amentza" (Bucuresti), condusa de Vasile Ionescu; "Satra" (Slobozia), condusa de Gheorghe Paun Ialomiteanu; "Neo drom" (Sibiu), condusa de Florin Cioaba; "Divano rromano" (Sibiu), condusa de Luminita Mihai Cioaba
1992, prin autodesfiintarea Uniunii Democrate a Romilor, motivata de conflictele de viziune, miscarea rromilor se fractureaza, liderii acesteia infiintindu-si organizatii "personale": Ion Onoriu, Gheorghe Raducanu si Gheorghe Ivan, transforma Societatea Romilor din Bucuresti in Partida Romilor; Ion Cioaba se proclama "rege international al rromilor"; Nicolae Gheorghe infiinteaza Federatia Etnica a Romilor, mai apoi Centrul romilor pentru interventie sociala si studii "Romani CRISS"; Vasile Ionescu - Fundatia culturala pentru emanciparea rromilor "Aven amentza", mai apoi Centrul rromilor pentru politici publice "Aven amentza"; Nicolae Bobu si Dumitru Ion Bidiia - Uniunea Generala a Romilor din Romania, Comunitatea Etniei Romilor etc.
1992, cu "Mic dictionar rrom - roman", prof.Gheorghe Sarau incepe seria de publicatii dedicate studierii limbii rromani
1997, se infiinteaza sectia de limba si literatura rromani a Facultatii de limbi si literaturi straine a Universitatii Bucuresti
2000, este emisa Ordonanta de Urgenta 137 / 2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare
2001, este adoptata HG 430 / 2001 - Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei rromilor, elaborata in parteneriat cu asociatiile rromilor


articol cules din Romanothan.ro

jueves, 30 de julio de 2009

pasion

pasion gitana



pasion flamenco

autor design : elena stanescu




pasion

pasion gitana

pasion flamenco
autor design : elena stanescu

viernes, 17 de julio de 2009

tiganii si romanii

Căsătoriile între ţigani şi români sînt interzise la 1800. Pravilniceasca Condică (1780), codul de legi apărut în vremea lui Alexandru Ipsilanti prevede următoarele: "orice ţigan va îndrăzni de acum înainte să se cunune cu muiere slobodă, adică nu ţigancă, să se despartă negreşit şi să se pedepsească foarte greu; şi copii ce să vor face cu dînsa, să fie slobozi. Şi de se va dovedi că au dat voe să se cunune, ştiindu-o că nu iaste ţigancă, să-ş piarză ţiganul, spre a sa pedeapsă, care ţigan să se facă domnesc; şi preotul ce-i va cununa, să se pedepsească foarte greu de către biserică". Această interdicţie este reluată de alte cîteva ori fie în pitace domneşte, fie în codurile de legi ale secolului al XIX-lea. Dar de la prevederile pravilei la practică drumul e lung, căci oricît de mult şi-ar fi dorit legiuitorul să concentreze într-o sentinţă cît mai concretă şi cît mai clară o situaţie dată, oamenii şi problemele lor demonstrează că problemele depăşesc cu mult previziunea imaginată a oricărui jurist. Iată aşadar un caz petrecut la un an după apariţia codului de legi: 27 august 1781. Pitarul Nicolae Argitoianul pretinde robirea "rumâncilor" Nedelea, Bălaşa, Despa, Ioana, sub "cuvînt că ţin ţigani de ai săi cu cununie" şi "pentru că aceste patru mueri sînt fete Ioane, care această Ioană, mumă lor, cum că au fost rumâncă slobodă din părinţi slobozi rumâni, ce nici însuşi pitaru n-au tăgăduit, nici tăgăduieşte, fără de numai căci au ţinut acea Ioana bărbat ţigan cu cununie al său şi pentru căci şi aceste 4 fetele ei s-au măritat, iar după ţiganii săi cu cununie, de aceia, împreună cu ţiganii, bărbaţii lor, pretenderisea a le avea şi pă dînsele ca ţigance, cum şi pe fetele lor împreună, şi să-şi piarză ele slobozenia lor ceia ce o au ca nişte rumânce, căci au luat ţigani bărbaţi". Pitarul îşi argumentează cererea pe faptul că femeia ar trebui să urmeze statutul soţului, fără a invoca însă nici o cutumă sau pravilă care să-i sprijine discursul, dar dacă ar fi avut cîştig de cauză s-ar fi ales cu patru ţigănci şi cu alte şapte fete, nepoate ale Ioanei. Există însă o prevedere a vechii pravile împărăteşti, la cartea 48, care cuvîntează astfel: "muerea slobodă de să va îndrăgi cu robu altuia şi pînă dă trei ori i să da în ştire şi ea nu să părăsea, rămînea roabă la aceiaşi stăpînire împreună cu toate lucrurile ei". Probabil că pe această prevedere s-ar putea întemeia cererea pitarului, dar căsătoria ţiganului său este veche, cunoscută şi mai ales acceptată. Ipsilanti întoarce cazul pe toate feţele, invocă vechea pravilă împărătească, dar socoteşte că "ar fi prea fără de lege a-şi pierde unile din mueri slobozeniile". Caută apoi în vechile condici şi află că şi domnu Grigore vodă Ghica se confruntase cu astfel de cazuri şi hotărîse nici mai mult nici mai puţin că stăpînul are misiunea de "a-şi înţelepţi" ţiganul şi "de a-l dezbăra" de acea muiere, iar de va trece cu vederea atunci să rămînă "păgubaş". Şi în fine se întoarce la propria pravilă - "făcută cu sfat şi cu socoteală de obşte a părinţilor arhierei şi a tuturor dumnealor boerilor judecători" prin care tocmai interzisese căsătoriile între ţigani şi români, prin care tocmai propusese sancţiuni aspre aplicabile atît stăpînului, cît şi preotului. Or, îşi dă seama că nici această pravilă nu poate fi respectată, întrucît nimic nu poate fi aplicat retroactiv, cazul fiind "mai dinnainte condicii". Şi atunci, ca să-mpace pe toată lumea, hotărăşte ca toate cununiile să rămînă "nezăticnite", pitarul să-şi stăpînească "pă ţiganii săi şi pă copiii lor parte bărbătească cu bună pace", iar femeile şi fetele, "rumânce" fiind, "le facem domniia mea slobode precum şi sînt rumânce slobode şi să nu poată pitaru a le stăpîni şi a le robi", lucru considerat "fără de lege şi împotriva dreptăţii şi a pravililor şi a obiceiului ş...ţ a face din slobod, rob". Dar dacă Vodă a fost îngăduitor în această situaţie, ameninţă că astfel de "netrebnicii" nu vor mai fi tolerate în viitor şi de se va mai cuteza cineva a-şi mai mărita fetele după ţigani "vor pierde slobozenia ce au", mai ales "cînd din voia lor să vor cununa cu ţigani făr’ de a avea vreo silă şi strînsoare", aşadar nu fac decît să se "tragă la robie" de bunăvoie. Locuind totuşi în curtea boierească, alături de soţii lor robi, pînă la urmă slobozia nu este decît o iluzie, din moment ce trebuie să urmeze "rînduiala şi obiceiurile" locului. Cuvînt magic, "libertatea" ("slobozenia" în limbajul epocii), chiar şi iluzorie, merită orice bătălie, implică orice sacrificiu, trezeşte şi întreţine orice speranţă, naşte dorinţe de mai bine şi mai ales îl "înalţă" pe individ în ierarhia propriilor valori sociale.

autor: constanta vintila ghitulescu

sursa dilemaveche

domingo, 21 de junio de 2009

povara identitatii

Studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -

Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.


sursa: studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.


sursa:http://macabru.evonet.ro/rrom/