jueves, 21 de mayo de 2009

rasismul ca argument

E deja un loc comun. Dacă spui că ţiganii reprezintă o problemă socială şi susţii proiecte legislative menite să îngrădească această problemă spre binele tuturor (inclusiv al ţiganilor), atunci eşti considerat RASIST.

A fi rasist presupune a crede că biologic unele grupuri etnice sunt superioare sau inferioare altora. Ceea ce evident e o stupizenie. Este absurd să ierarhizezi societăţi pe criterii rasiale.

Însă nu este absurd să ierarhizezi popoarele pe criterii economice, politice şi mai ales de civilizaţie. Această ierarhizare nu este numai justificată (din raţiuni ştiinţifice sau economice) ci şi recomandată.

Ţiganii sunt o problemă socială. Când spun aceasta nu o fac mergând pe ideea rasistă cum că ţiganii ar fi inferiori biologic mie ci o spun pornind de la realităţi observabile empiric.

Când însă cei care îi apără pe ţigani doresc să contracareze afirmaţia “Ţiganii sunt o problemă socială” au un singur argument la îndemână: cel care face această afirmaţie este rasist. De ce? Pentru că statisticile arată clar că ţiganii au o rată a infracţionalităţii ridicată sau că rata de şcolarizare a lor este întristător de scăzută, în ciuda bunăvoinţei statului faţă de ei. De asemenea prezenţa ţiganilor în spaţiul public nu este în măsură să îi avantajeze cu ceva.

Unica şansă de “a avea dreptate” a apărătorilor ţiganilor este aceea de a lansa axiome de genul :”Infracţionalitatea nu are naţionalitate” şi de a ne aduce aminte de Holocaust.

Da, Holocaustul a fost o mare tragedie. Da, un regim criminal, pe criterii rasiste, a dorit lichidarea completă a mai multor grupuri etnice (inclusiv al ţiganilor). Dar ce legătură are Holocaustul cu rata infracţionalităţii din rândul ţiganilor? Oare inepţiile lui Rosenberg sunt responsabile şi de faptul că nu poţi scăpa mai nicăieri în Europa de cerşetoria agresivă de care se ocupă mulţi ţigani?


autor, bogdan duca

lunes, 18 de mayo de 2009

adevarata origine a tiganilor; mit , ipoteze , evidente

Se pare ca originea indoeurpoeana a tiganilor ramane doar un mit, o presupunere, bazandu-se doar pe insuficienta elementelor lingvistice. Faptul ca tiganii au ajuns in Europa venind dinIndia nu este un indiciu absolut ca aceasta este si tara lor de origine. Esenta culturii romanes, mostenirea lor spirituala, sunt incompatibile cu cele ale popoarelor Indiei.

Organizatia iudaica internationala Kulano se ocupa cu redescoperirea triburilor pierdute ale lui Israel. Cele mai multe ramasite au fost gasite in India. Identificarea se face dupa caracteristicile culturale si se pare ca, dintre acestea, tiganii au in cultura lor cele mai multe elemente ebraice.
Evidentele identifica tiganii cu israeliti din Samaria.

Cultura romanes este caracterizata de un strict monotesism, fara nici cel mai mic indiciu al vreunui trecut politeist sau panteist; caracterul foarte personal al divinitatii, Dumnezeu este accesibil, cu El se poate dialoga (concepte ebraice); lupta bine rau, spiritele pure si impure (concept ebraic, marcat aici de influenta zoroastrica, rezultat natural al exilului asirio/babilonio/persan); moartea nu este o trecere la reincarnare; logodna si nuntile tiganesti se sarbatoresc in aceeasi maniera ca in vechiul Israel; tiganii se numesc la fel ca in vechiul Israel - A fiul lui B, fiul luiC din familia lui D etc.


citeste mai mult aici:Rom-gitanos,

jueves, 14 de mayo de 2009

gelem gelem, imnul international al tiganilor

Gelem Gelem este numele Imnului InternationalTiganesc, oficializat cu ocazia Primului Congres International Tiganesc , Londra, 1971. In video , la inceput, se poate observa de asemenea si steagul , drapelul tiganesc, simbolizand cerul, pamantul, libertatea; este de fapt o adaptare a drapelului indian.

Originea melodiei nu este sigura, Bulgaria, Romania, Serbia, insa cu certitudine ultima ei varianta, cea actuala, apartine iugoslavului Jarko Jovanovic care , impreuna cu medicul tigan de origine elvetio-germana Jan Cibula, a compus si textul.

o traducere libera

am calatorit pe lungi carari/ am intalnit romi norocosi/ de unde veniti cu corturile voastre si cu copiii infometati?/ si eu am avut o familie numeroasa/ au fost ucisi de Legiunea Neagra (SS)/ femei si barbati laolalta macelariti/ si copiii la fel .../ deschide, Doamne, portile negre sa vad unde s-au dus ai mei.../ sus, tigani mei, acum e momentul/ veniti cu mine toti romii din lumepielea tuciurie, ochii intunecati, / imi plac la fel de mult ca strugurii negrii/ speranta in vremuri mai bune, / ne va calauzi in fiecare zi/

vezi de asemenea wikipedia

daca doresti sa citesti comentarii la acest video, aici.

miércoles, 13 de mayo de 2009

tiganca cu batic

autor Garcia de Arias (1903 - 1968)

Maurice Vétier, tablou

autor Maurice Vétier

"Los gitanos"

"Los gitanos", tablou de Fernando Feder

tigancuse spaniole

tigancuse spaniole (foto1917)

zece lucruri

cu şi despre ţigani

Top 10 lucruri ce ne împiedică să îi "asimilăm", să îi integrăm.


1. În primul rând, de ce să îi integrăm? Ce face ca societatea noastră să fie aşa perfectă? Ei au alte reguli (vezi mai jos), au altă viziune asupra vieţii şi societăţii. I-a întrebat cineva ce vor ei?

2. Au o oarecare întarziere în modernizare, trăiesc într-o societate care ar putea fi catalogată uneori drept vizionară, romantică, feerică şi pitorească. Nu acceptă orbeşte norme, au alte concepte referitoare la justiţie, proprietate, căsătorie, ierarhie socială etc.

3. Nu prea au proprietăţi imobiliare, datorită stilului nomad de viaţă. Ocupă locuri pe care le revendică pe anumite perioade, pe care îşi aşează case sau şatre construite cu forţe şi resurse proprii. Nu practică agricultura.

4. Datorită aceluiaşi stil nomad, caii sunt la mare valoare, având tradiţie în creşterea şi călăritul cailor.

5. Au o afinitate pentru ocupaţiile care nu necesită să fie angajaţi. Sunt proprii lor şefi, poate datorită secolelor de sclavie. Nu se supun şefilor tradiţionali şi, mai mult, vor să fie şefi, poate aşa se explică numărul mare de regi şi împăraţi. Sunt muzicieni, căldărari, negustori, bandiţi ş.a.m.d.

6. Datorită rebeliunii împotriva autorităţilor, nu au acte, ceea ce îi împiedică să urmeze studii.

7. Au propriul lor sistem tribal de justiţie, un fel de sfatul bătrânilor, a căror hotărâre se duce la îndeplinire, însă justiţia din tribunalele oficiale nu are mare valoare.

8. Căsătoria se face devreme, încă un impediment în calea studiilor. Deseori mariajul este aranjat de părinţi pe baza intereselor, iar părinţii mirelui trebuie să îi convingă pe părinţii miresei cu variate avuţii.

9. Sunt bogaţi din punct de vedere cultural, au influenţat mai mult decât sunt influenţabili. În România nu prea există nunţi fără lăutari sau manele. Au propria limbă, legende, vrăjitori, ursitoare, costume tradiţionale, maeştri aurari.

10. Există ţigani hoţi, sunt ţigani harnici, sunt ţigani artişti, sunt ţigani "anti-sociali". Dar sunt ţigani. Discriminarea există împotriva oricăror minorităţi, iar ei sunt cu atât mai mult discriminaţi cu cât refuză anumite reguli. Ar trebui încurajaţi, într-un fel responsabil.

sursa: contrablog

culori

casatoria la tigani
sursa: cadin

sursa:www.culinar.ro

Logodne

La Brateiu, lângă Mediaş, două familii de ţigani şi-au logodit pruncii. Maria, viitoarea mireasă, avea trei ani, iar Victor, cinci. Pentru ţiganii căldărari, logodirea pruncilor înseamnă tradiţie şi afa­ceri. Alianţa este ne­gociată de unchi sau de bunici. Arvuna se scade din negocierea finală, „la nunta cu popă”.

Multe dintre basmele româneşti încep cu astfel de înţelegeri şi promisiuni, când fătului care plânge i se făgăduieşte Ileana Cosânzeana sau Kira Kiralina. Ca să-şi păstreze bine închegată comunitatea, căldărarii fac, la rându-le, astfel de înţelegeri până la nivelul de veri de-al treilea.

Uliţa căldărarilor

La Brateiu, comunitatea căldărarilor nu este cea mai numeroasă. Sunt cam 100 de familii. Mai numeroşi decât ei sunt ţiganii de casă (băieşii) cum li se spune. Cei mai avuţi le au impozante, pe două nivele, cu turnuleţe gen pagode.

Le lipsec, în schimb, băile din interior. Unul dintre ei îi şi răspunde trimisului Prefecturii pe problemele rromilor: „Haideţi dom’ Preda, nu mă mai întrebaţi de baie, că mă râd ăştia!”, şi arată cu degetul spre trei căldărari bătrâni, cu bărbile
până la brâu, care îşi făceau siesta la poartă.

Cum strada cu pricina are casele dispuse de o parte şi de alta a unui drum noroios, la unii, fundul curţii dă până în drumul judeţean ce leagă Mediaşul de Sighişoara. Într-o astfel de casă, cu vedere la ambele străzi, locuieşte Căldăraru Traian, zis Cuza, împreună cu familia.

Clanul

Căldăraru Traian are 40 de ani, o nevastă cu câţiva ani mai tânără, un băiat de 20 şi ceva de ani şi o noră. Cum copiii se căsătoresc mai mult în familii înrudite, o mare parte din comunitatea de aici poartă numele Căldăraru.

Băiatul lui Cuza încă nu are copii, deşi de cel puţin cinci ani, de când e căsătorit, fata putea să prindă rod. Adevărul este însă că, aşa cum spune nevasta lui Traian, nici la ei, la ţiganii cortorari, nu este obligatoriu ca fiecare sarcină să fie dusă
până la capăt, ci se apelează în multe cazuri la avorturi asistate medical.

Chiar dacă nu are încă nepoţi direcţi, Traian este unchi şi totodată mediator în căsătoriile aranjate ale nepoţilor săi. Astfel, el a mediat şi aranjat logodna dintre micuţa Căldăraru Maria, de patru ani, şi Căldăraru Victor, de şase ani. Emil (23 de ani) şi Eva Căldăraru (21 de ani) sunt părinţii fetei, iar Victor (26 de ani) şi Paraschiva Căldărau (24 de ani) sunt părinţii băiatului.

Cu toţii au consimţit la alianţă, mai ales că înţelegerea de bază, superioară, fusese făcută în prealabil, în urmă cu un an, între Căldăraru Anton (62 de ani), bunicul băiatului, şi Căldăraru Emil (47 de ani), bunicul fetei. În principiu, înţelegerile au drept scop siguranţa că nimeni nu se risipeşte ieşind din comunitate şi este un fel de într-ajutorare, căci alianţele de acest gen sunt urmate de petreceri care se sfârşesc cu un dar de bani.

Nunta fara popa

Cu mustăţi lungi, o pălărie neagră, cu boruri largi, pe cap, cu un cojoc înflorat, fără mâneci, cu numele proprietarului la vedere, Traian stă la o masă lungă acoperită cu o cuvertură roşie. Conform tradiţiei, femeile, inclusiv nevasta, stau ori în picioare ori într-o latură a camerei ceva mai retrasă.

Răsucindu-şi, după un tic uitat de vreme, mustăţile, Traian spune: „Înţelegerea şi petrecerea noastră sunt ca şi o nuntă. Numai că, la noi, nu vine şi un popă care să sfinţească asta. Se cheltuieşte o sumă de bani, depinde acum care au posibilitate, ai fetei sau ai băiatului.

Noi am cheltuit 100 de milioane (10.000 de lei) şi au venit toţi căldărarii. De această sumă de bani se ţine cont mai târziu. Dacă nu e caz de doliu, e muzică şi petrecere maximă. Banii sunt puşi de familia care îi are, nu neapărat a miresei.

În zona noastră, a Sibiului, a Arpaşului şi-a Merghindealului, între căldărari nu se cumpără fetele, ci dăm noi bani la fete, ca zestre. Dar dăm după poziţia şi veniturile mirelui. Dacă are măcar casă, se dă zestre mai mică”, explică Traian.

Răzgândirea costă

La petrecerea făcută, familia nepotului lui Traian, în frunte cu nea Anton, au dat, conform înţelegerii, 500 de milioane de lei vechi. „Copiii, după creierul lor, nu ştiu mare lucru din ce li s-a întâmplat. Ştiu numai că a fost o petrecere în curte. Acum un an, când a fost petrecerea, Victor avea cinci ani, iar Maria avea trei ani.

Ei nu ştiu că a fost o nuntă, o tocmeală. Se vor căsători legal când vor împlini 16-18 ani. Dacă unul dintre copii se răzgândeşte şi spune că vrea pe altcineva, atunci consecinţele le va suporta familia respectivului. Dacă eu am dat o sumă de bani, cu devalorizările astea şi cu dobânda pe care aş fi luat-o dacă îi ţineam la bancă, convenţia este să mi-o dea de trei ori înapoi.

Plus că, dacă am o fată, de exemplu, va fi dezonorată că nu s-a respectat înţelegerea. Dar foarte rar se întâmplă asta. Pentru că, după ce s-a făcut înţelegerea, noi îi obligăm pe copii să se căsătorească. Nu e după capul lor. Dar şi noi dăm copiii, ca orice părinte, unora de talia noastră, de familie bună, din neam, ca să nu ne îndepărtăm, să nu ne înstrăinăm”, spune Traian, răsucindu-şi din nou mustăţile ca de han tătar.

Se uită mândru în curte, la cazanele de aramă deja finisate la ciocan şi face socoteli în minte. Cum pe un cazan mare cere 5.000 de euro, la cât de multe are, înseamnă că se poate considera un om înstărit.

Psihologii nu sunt de acord

Specialiştii sunt de pă­rere că astfel de obiceiuri nu fac altceva decât să-i îndepărteze pe tinerii rromi de restul societăţii. „În măsura în care noi vrem ca şi copiii rromi să crească la fel ca ai noştri, astfel de cutume tribale nu fac altceva decât să-i îndepărteze de posibilitatea de a se integra în societate”, este de părere Hanibal Dumitraşcu, psiholog.

„Astfel de tradiţii creează dependenţă, trăiesc într-un cerc vicios şi au şanse reduse să devină persoane normale”, consideră psihologul Hanibal Dumitraşcu. Acesta este de părere că societatea ar trebui să se implice mai mult în astfel de cazuri, doar cu ajutorul societăţii se pot integra aceşti tineri.


Mirii se joacă în curte

În cameră intră doi copii ţinându-se de mână, viitoarea familie programată de căldărari. Nu scot o vorbă, ci numai se aşază timid pe marginea unei canapele. Băiatul de şase ani, fiind de-al casei, a putut fi îmbrăcat în grabă cu o cămaşă nouă şi o pălărie adecvată căpşorului său bălai. Fetiţa părea, însă, mai adunată de pe uliţă. N-au zâmbit o clipă şi nu s-au zbenguit, cum s-ar fi putut întâmpla la vârsta lor.

Traian continuă: „Uitaţi, în familie noi avem o fată care are 18 ani şi care mi-e nepoată. La o altă familie le-a plăcut de noi şi noi am arvunit fata când băiatul lor nici nu se născuse. Dar am zis, când vor avea un băiat, cu fata noastră va fi. Acum băiatul are 12 ani, iar fata noastră, 18.

Când va avea băiatul 16-18 ani se vor căsători, căci înţelegerea este încă de atunci. La noi, nu există ca fetele să nu fie cuminţi. Nu merg la discotecă, nu merg în baruri, nu le trimitem nicăieri din curte şi nici la şcoală nu le mai lăsăm după clasa a IV-a. Că se poate întâmpla să le mai fure”.

Împietriţi pe canapea, copiii aproape că nu respiră. Se ridică numai când vine vorba de o fotografie de grup. În curte, se ţin de mână. Poate este gestul ce-i asigură şi-i linişteşte pe părinţi că, peste 10-15 ani, şi mai departe până la moarte, tot aşa vor fi. Că dragostea, sau ce-o fi ea, poate fi, uneori, şi programată.

Madalin Voicu - "este o traditie"
Unul dintre liderii comunităţii rromilor, Mădălin Voicu (foto), admite înţelegerile verbale pentru căsătoria tinerilor din comunităţile de ţigani, însă condamnă actul în sine. „Există anumite tradiţii şi obiceiuri, unele nu mai sunt compatibile cu secolul XXI”, a declarat pentru „Adevărul“ Mădălin Voicu.

„Familiile vor să îşi apere bogăţia şi să îşi păstreze averile. Asta este cauza pentru care se fac înţelegeri pentru căsătorii. Dar ele trebuie să rămână numai la stadiul de înţelegere, nu să se recurgă la o căsătorie timpurie. Dacă se face o căsătorie între minori, ea nu poate fi considerată decât un act de barbarie, principalii răspunzători fiind chiar părinţii”, a mai adăugat Voicu.


autori articol Paul Rogojinaru,Alina Gavrila
sursa: adevarul.ro

razboaiele tiganesti

Traiesc intr-o lume a lor, numai a lor, impietrita, undeva pe cararile uitate ale timpului, in vremuri primitive, in care bata, sabia, cutitul si chiar gloantele au ramas singurele modalitati prin care se impun in fata rivalului care trebuie rapus.

Traiesc intr-o lume in care, in numele unei traditii apuse, copilaria furata a unor pusti de opt-zece ani este pusa pe talerele unei balante, care le masoara piezis inocenta in galbeni si salbe din aur. Traiesc intr-o lume a contrastelor izbitoare in care bordeie mizere, saracacioase sunt incropite din apa si pamant la umbra imenselor palate cu zeci de camere ridicate la margine de Bucuresti sau aiurea, la portile carora se odihnesc bolizi de ultima generatie de sute de mii de euro.

Legea si-o fac ei

Cam asta e lumea tiganilor de pe la noi, care, din ce in ce mai des, ne demonstreaza in cel mai violent mod cu putinta ca legile Romaniei nu inseamna nimic pentru ei. Ca pe tigani nimeni si nimic nu ii poate opri sa se inarmeze ca pentru un razboi si sa iasa in strada cu sutele, sa se macelareasca fie doar si pentru onoarea vreunei pirande promise ca 'mireasa' sau sa asedieze spitale si sa tina sub teroare medici condamnati sa le 'repare' rudele ranite. Dupa ultimele confruntari purtate in strada, jandarmii, politistii si 'mascatii' au scos din barlogurile tiganilor din Sintesti si Popesti-Leordeni arme de toate felurile si chiar mitraliere de pe timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si ei nu sunt singurii...

Marul discordiei: o palarie

22 martie 2008, Bucuresti. O palarie turtita sub rotile unei masini a fost scanteia care a declansat un adevarat macel intre doua familii din cartierul 23 August din Bucuresti. Peste 20 de indivizi au invadat strada Oriov si s-au batut ca-n codru. Patru dintre scandalagii au ajuns la spital, iar jandarmii au pazit zona timp de mai multe zile.

Gata de batalie pentru ca nunta nu a mai avut loc

13 martie 2008. Popesti-Leordeni, Ilfov. Doua clanuri tiganesti, unul din Popesti-Leordeni, altul din Rosiorii de Vede, Teleorman, si-au jurat razbunare dupa ce o nunta aranjata cu ani in urma nu a mai avut loc. Si cum era mai nimerit sa o faca decat cu arma in mana, asa cum tiganii stiu cel mai bine sa-si rezolve problemele. Razboiul pornit pentru piranda inselata nu a mai avut loc, pentru ca informatorii politiei le-au dejucat planul razboinicilor.

'Mascatii' au intrat in barlogul clanului din Popesti-Leordeni, unde au gasit, nici mai mult, nici mai putin, decat o pusca-mitraliera, un pistol de asalt Uzi si pistoale cu glont si bineinteles de-acum 'traditionalele' sabii, cutite si topoare. 'Sunt de jucarie', au spus tiganii in bataie de joc despre arsenalul gasit in casele lor.

S-au duelat cu sabiile pe strada

13 martie 2008, Bucuresti. Plecate cu masinile din Jilava spre Tribunalul Bucuresti, unde se judeca procesul unui ucigas, doua familii de tigani au sfarsit prin a incerca sa se ucida in plina strada. Mai intai, rudele celui ucis au tamponat de mai multe ori autoturismul neamurilor criminalului, pentru ca apoi, nemultumite de 'rezultat', sa declanseze un razboi in toata regula. Zeci de minute, tiganii s-au 'duelat' cu sabii si cu topoare in plin trafic. In invalmaseala, unul dintre tigani a tras cu un pistol cu bile si a ranit trei adversari. Circul a continuat si la spital, unde au ajuns cei impuscati si loviti de lamele armelor albe.

La Sintesti s-au incaierat din cauza copiilor

27 februarie 2008, Sintesti, Ilfov. La 20 de kilometri de Capitala, doua sute de tigani furiosi nevoie mare ies in strada inarmati pana in dinti ca la rascoala. Cei care ar fi trebuit sa devina neamuri prin casatoria lui Catalin cu Mia - doi puradei ce abia daca au 14 ani - uita de nunta si se taie intre ei cu topoare si cutite sau se impusca precum in Vestul Salbatic.

'Mascatii'calmeaza cu greu spiritele si, dupa razboiul tiganesc declansat doar pentru nestatornicia in dragoste a 'mirelui', care a ravnit la alta piranda, descopera in palatele combatantilor un adevarat arsenal: sute de sabii, cutite si topoare, pistoale cu gaze si cu bile, zeci de cartuse. Un tigan este retinut pentru tentativa de omor, alti zeci de indivizi ajung la politie pentru declaratii, iar 13 comba-tanti sunt raniti. In buna traditie tiganeasca, Spitalul Sf. Pantelimon din Capitala, unde au ajuns ranitii, e asediat de zeci de pirande, puradei si tigani mustaciosi, care se dau in spectacol paziti de zeci de forte de ordine.


articol semnat de Cristian Burcioiu, Libertatea

o istorie veche

O ISTORIE VECHE

Rromii in Europa: saracie si izolare

Majoritatea rromilor - in jur de 80a din totalul de aproximativ 15 milioane - traiesc in Europa, in conditii de saracie, izolati de societate si de autoritati, fara acces la educatie si la un loc de munca, apreciaza Amnesty International, intr-un raport recent.

Noua state europene, printre care si Romania, au demarat in 2005 o initiativa botezata „Deceniul de incluziune a rromilor”,(...)
ele mai importante comunitati de rromi traiesc in centrul si estul Europei, dar, ca si in cazul Romaniei, numarul lor variaza intre recensamintele oficiale si estimarile neoficiale.



Cehia are intre 11.000 si 200.000 de rromi, Slovacia, intre 95.000 si 550.000, Ungaria, intre 200.000 si 600.000 de rromi, iar rapoartele europene privind situatia acestei minoritati sunt de cele mai multe ori negative. In toate cele trei tari membre UE, rata somajului printre rromi atinge 75%-80%, atunci cand au acces la educatie, copiii invata in scoli speciale, iar intreaga comunitate este victima a prejudecatilor rasiale venind din partea majoritarilor, precizeaza Amnesty International.



In conditii similare traiesc rromii din Croatia, Macedonia sau Serbia, dar si cei din Bulgaria. Intre 370.000 si 700.000 de rromi traiesc in Bulgaria, majoritatea sub limita saraciei, iar rapoartele oficiale au subliniat in mai multe randuri masurile discriminatorii ale autoritatilor.(Adrian Cochino)

POVESTEA UNUI POPOR

Tiganii si drumul lor din India

Primele atestari documentare privind prezenta tiganilor pe pamant romanesc dateaza din secolul al XIV-lea, dar Mihail Kogalniceanu si Nicolae Iorga asociaza venirea lor in spatiul carpato-danubiano-pontic cu invazia tatareasca din 1260.



Un hrisov din 1385 din timpul domniei lui Dan Voda al Tarii Romanesti face referire la o danie in beneficiul Manastirii Vodita-Tismana a 40 de salase de tigani. Inca din acelasi secol, numarul acestor robi era destul de mare, de vreme ce, in 1388, Mircea cel Batran inzestra ctitoria sa de la Cozia cu 300 de salase de robi tigani. La Suceava, in 1417, erau stabiliti cu aprobarea lui Alexandru cel Bun 3.000 de robi tigani. (F. Bichir)

Desi abordata tangential, problema tiganilor este tratata pe intelesul tuturor de reputatul istoric Neagu Djuvara in a sa carte „O istorie a romanilor povestita celor tineri”. Constient de valoarea expresiei „cunoscandu-ne trecutul putem intelege prezentul”, savantul ofera o fresca succinta, dar sugestiva a istoriei tiganilor: de unde vin, cand au ajuns pe meleagurile noastre, dar si sursa originara a rupturii lor de societate, produsa inca de-acum sase secole! Tiganii au avut statutul de paria (patura cea mai de jos a societatii) atat in India, de unde provin, cat si in tarile prin care au trecut. Unele popoare i-au alungat (persanii, turcii, bizantinii). Altele - cum este cel roman - i-au asuprit. Pretutindeni au fost desconsiderati si tratati ca o rasa inferioara.

Redam alaturat cateva fragmente din cartea lui Neagu Djuvara in care este povestita, pe scurt, traiectoria istorica a tiganilor. Intertitlurile apartin redactiei.

Atigani: a nu se atinge!

Incepand cu ultimii ani ai veacului al XIV-lea, in Tarile Romane apare inca o categorie de locuitori si mai defavorizati, lipsiti si de proprietate, de pamant ori de case, dar si de libertatea de miscare, cu un cuvant, robi: tiganii.



Tiganii pot fi urmariti in exodul lor de mii de kilometri si sute de ani. A fugit din nordul Indiei un trib intreg, care n-a mai putut indura regimul la care era supus acolo de clasele sociale superioare. Facea parte probabil din casta „paria”, de membrii careia cei din castele superioare nici n-aveau voie sa se atinga. Si (sa fie doar coincidenta?) numele tiganilor, scris in primele noastre documente „atigani”, e probabil derivat din verbul grecesc „athinganein”: a nu se atinge! Au strabatut tot Orientul Mijlociu, respinsi din loc in loc, razboindu-se cat au putut cu persanii si cu turcii, pana au ajuns in Europa, in Imperiul Bizantin, alungati din Asia Mica de turcii otomani. Nici aici n-au avut ragaz, in imparatia bizantina, redusa de-acum (in veacul al XIV-lea) la Grecia continentala si o fasie de pamant corespunzand Turciei europene de azi si sudului Bulgariei - regiune careia i se zicea Romania, caci bizantinii, perpetuand timp de o mie de ani pretentia ca reprezentau Imperiul Roman, isi ziceau romei. Din sederea lor in Romania si-au tras tiganii si numele de „romi”, la care tin astazi.



Netotii: tiganii ascunsi in codri

La noi au ajuns, tot refugiindu-se palcuri-palcuri; pe masura ce treceau Dunarea, domnia si boierii, care duceau lipsa de brate de munca, i-au facut robi, adica muncitori lipsiti de orice drepturi - si au fost impartiti pe la mosiile boieresti pentru tot felul de meserii si de munci casnice si, de asemeni, pe la manastiri, iar o mica parte - cei mai norocosi - au fost pastrati ca robi domnesti, de pilda insarcinati cu cautarea aurului prin albiile raurilor! Acestia erau numiti „aurari”. Dintre robii boieresti, unii erau lasati sa-si exercite meseriile cutreierand tara cu satra lor, caci erau foarte indemanatici ca fierari, tinichigii, potcovari, spoitori. Numai o data pe an aveau datoria sa se mai intoarca la stapan, spre numaratoare si pentru casatorii. Mici grupuri de nesupusi au dainuit sute de ani ascunsi printre codri desi, intr-o stare atat de groaznica de saracie si salbaticie, incat li s-a zis „netoti”.



„Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere”

(...) Guvernul revolutionar de la 1848 (n.r. - care a rezistat doar trei luni) a incercat sa ia masuri radicale. De pilda, decreteaza libertatea tiganilor, care veacuri de-a randul traisera intr-o situatie subalterna, jignitoare, erau maltratati, batuti, asta explicand multe dintre mentalitatile lor. Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere si injosire pe care le-au indurat. Au fost eliberati in principiu in 1848, dar dupa innabusirea Revolutiei masura n-a apucat sa fie aplicata. Incepusera insa cativa boieri, cum au fost Ion Campineanu sau Mihai Voda Sturdza, sa-i elibereze pe propriii lor tigani; manastirile si-au dat seama ca robia nu corespundea cu milostenia crestina si i-au eliberat si ele - asa incat prin anii 1850 nu mai ramaneau decat vreo 5.000 de robi tigani in Tara Romaneasca si tot atatia in Moldova, numai robi particulari, la boieri, pentru care faceau toate meseriile prin casa, erau bucatari, lemnari, fierari, potcovari, spoitori etc. Dar si lautari! Eliberarea lor totala n-a inceput decat in 1856. Pare de neinchipuit ca in veacul al XIX-lea sa mai fi existat inca robi la noi, dar ganditi-va ca Statele Unite ale Americii au mai asteptat inca sase-sapte ani pentru a-i dezrobi pe negri!

(Matei Udrea)
Copyright |Ringier Romania |

tigani sau romi

To: Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :

In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila mpotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.

Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.

Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii "romeno" si "rom", este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza: "tiganii, tiganii", referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.

Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna "de neatins". Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 - 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de "egipteni" (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia:
"Satra" vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
"Tigan/Zigeneur/Zingaro etc" vine de la "Athinganoi", secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.
"Gypsy" vine de la "Egyptian" cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.
"Yansser" cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).


Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii '70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa '90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale "sanatoase" tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii '50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii '70, '80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in '71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in '71-'72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din '71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii '70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).


Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor '90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.

Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.

Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de "rom" simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma "romani/romanies" in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?

Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians - romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei - sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul "romi", romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu "rromi", o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de "romalli", forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu "romani" si varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul "DOM", care pe limba originara a tiganilor inseamna "om".

Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat in "rom" cu "r" accentuat, apoi din "rom" s-a trasformat in "roma" apoi in "romani" si in "romanies" . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.


In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului "rom". Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului "tigan" in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman. Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de "rom" erau indicative, si nu obligatorii.

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.

In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.

In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor .

Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept "Romani" cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca "olahii" sau "vlahii" sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca "un dialect al limbii romane" vorbit de populatia "Vlax/Vlach". Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna

Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.


Articol publicat in Ziarul de Cluj de catre Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007)