jueves, 18 de noviembre de 2010

Fenomenul Toflea

Cand tiganii se intorc la Dumnezeu!




domingo, 31 de octubre de 2010

Rom in Romania

Va promiteam o intalnire cu oameni pretiosi, aveti ocazia alaturi de Lavinia Stoica si invitatii sai la Dincolo de Bariere, Speranta TV.

Domnul Marconi Rupa , profesor de romani si ...mucho más!


viernes, 29 de octubre de 2010

Dincolo de bariere cu Speranta TV

Nu am timp  sa scriu mai mult despre asta , dar daca aveti posibilitatea urmariti "Dincolo de bariere" la Speranta TV , eu prind in Spania pe Digi, Lavinia Stoica si invitatii ei, romii asa cum NU ii prea stim!!


vineri pe la ..14 cred!

miércoles, 20 de octubre de 2010

Primul Congres International al femeilor tiganci

De curand, mai exact in 6 octombrie 2010,  a avut loc in Spania, Barcelona,  primul congres international al femeilor tiganci, congres la care au participat peste 300 de femei din 13 tari, avand ca motto "Las otras mujeres" Celelalte femei !

Congresul si-a  propus si isi propune in continuare  sa creze un spatiu de dialog tranformator, aducand in dezabatere dificultatile sociale in care sau cu care se confrunta femeia tiganca in lume,  suferind marginalizare cel putin din trei motive - femeie, tiganca, fara studii;

Obiectivele Congresului:

1. In Congres femeile rome de baza au dreptul la opinie si opiniile lor sunt la fel de valoroase ca punctele de vedere ale femeilor cadre universitare sau experţi în romi.
2. Promovarea unei imagini pozitive a romior şi femeilor de etnie romă prin publicarea discriminarilori acestora si depăşirea situaţiilor in cauza;
3. Colectare de informaţii privind problemele care afectează femeile rome şi a romilor, în general.
4. Aprofundarea problemei  inegalităţii in familie  şi promovarea egalităţii şi parteneriatul între bărbaţi şi femei pentru a construi o societate mai egalitaristă.
5. Consolidarea, extinderea şi dezvoltarea unei reţele de femei rome pentru a promova difuzarea celor mai bune practici pentru a depăşi situaţiile de inegalitate.
6. Stabilirea contactelor cu alte reţele sau grupuri pentru a multiplica  munca de conştientizare şi de cunoaştere a romilor, în general, şi în special a femeilor rome, şi a rupe izolarea în care se găsesc.
7. Ruperea tăcerii atunci când exista situaţii de violenţă împotriva femeilor şi promovarea coexistenţei paşnice  si imbogatitoare  între bărbaţi şi femei.
8. Aportul prin contributii de succes care sa ofere  soluţii pentru problemele romilor. 



sursa
mundogitano.net

( http://www.mundogitano.net/index.php/news/espana/1129-barcelona-i-congreso-internacional-de-mujeres-gitanas-qlas-otras-mujeresq)

martes, 12 de octubre de 2010

Paris, Paris

in mijlocul Parisului...casute!!

credeti-ma, acolo, adica in gramada aceea de gunoaie,  locuiesc oameni...si nu sunt tigani.

jueves, 9 de septiembre de 2010

Tiganii expluzati

Expulzare în masă a cetăţenilor bulgari şi români de origine romă pe teritoriul francez a stârnit nelinişte profundă şi critici în UE. Bruxelles  a căutat explicaţii pentru aceste expulzări şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de romi care au fostdecis sa  părăsească ţările cele mai sărace ale Uniunii şi s-au stabilit în partea cea mai dezvoltată a clubului comunităţii, în special în Franţa, Spania, Germania şi Italia. Romii, de asemenea, au protestat pentru faptul că nu se simt acceptati în ţările lor de origine.

"Aici suntem ca vagabonzi. Nu avem nici un lucru, nu avem nimic ", a declarat  la sosirea în Bucureşti, Ion Gheorghe, unul dintre tiganii expulzaţi din Franţa. "Vom rămâne la domiciliu în cazul în care găsesc de lucru, dar este dificil, pentru că ţara este foarte saraca", a spus un alt român care a fost forţat să abandoneze Grenoble impreuna cu familia.

Autorităţile din România şi Bulgaria, două dintre cele mai slab dezvoltate ţări ale UE, au reacţionat puternic in fata deciziei de la Paris. În România, Alianţa Civică a Romilor, care reuneşte 21 de grupuri, au facut un apel numit pentru un boicot al produselor franceze şi o demonstraţie luni.

Potrivit purtătorului de cuvânt al acestei organizaţii, "trebuie reamintit  guvernului  francez că drepturile fundamentale nu sunt negociabile". În Republica Cehă, unde traiesc aproximativ 300.000 de ţigani, ministrul de externe Karel Schwarzenberg, a acuzat Franta de rasism, pentru că "modul în care expulzarea este efectuată contravine regulilor comunitare. In opinia sa , " se pare ca  in  politica franceze de securitate  rasismul joaca un rol important".

Polemica iscata in jurul acestui eveniment,  aminteste grava situatie a tiganilor romani si bulgari in contextul
 Europei comuniste de la sfarsitul anilor '90. In Romania  unde traiesc in jur la 2 milioane de tigani , cat si in Bulgaria unde numarul ajunge la 850 de mii mizeria, discriminarea si rasismul sunt prezente. Sapte din zece romani considera ca un tigan si familia sa se pot integra. In aceste conditii, pentru multi migratia este unica modalitate de a supravietui.

Directorul organizatiei de aparare a drepturilor tiganilor Amare Rromentza, Mihai Neacsu explica ca majoritatea tiganilor care migreaza fac parte din comunitati "traditionale , foarte sarace, care traiesc in zone rurarale, in  mijlocul problemelor". Doar in Franta se calculeaza ca traiesc 15 000 de tigani romani. In cazul Bulgariei , in ultimii ani au abandonat teritoriul in jur de 50 000, multi pentru a gasi un loc munca, de cele mai multe ori clandestin, In Spania, Italia, Germania, Grecia.


Bucuresti si Sofia au pus in miscare mecanisme care faciliteaza integrarea comunitatii tiganilor in societate, in special in materie de educatie si sanatate. InRomânia, aproximativ 650 mediatorilor şcolari  asigura  legătura între şcoală şi comunitate şi 500 de profesori au fost intruiti pentru  a isi insusi  limba romani. Dar atât  Bruxelles şi  diverse oenegés consideră aceste măsuri insuficiente şi au acuzat guvernele celor doua tari balcanice de " pasivitate"  , şi poliţia de " rasism ". 

sursa Lavozdegalicia.es






lunes, 12 de julio de 2010

Lita Cortorarul

Cand eram rău, bunica imi spunea ca mă dă lui Liţa Cortorarul. Si el mă va duce in cort. Iar acolo voi mânca maţe. Si ma speriam. Nu vroiam sa trăiesc intr-un cort. Si nici să mănânc maţe.
Liţa Cortorarul era un ţigan bătran. Cred ca avea peste 70 de ani. Era tot timpul imbracat intr-o ie alba ca neaua si purta iţari. La brâu era incins cu un şerpar lat, din piele maro. In care isi tinea luleaua si tutunul. Pe cap avea o palarie neagra, ce parea de catifea. Cu o mica bareta si o catarama stralucitoare. De sub palarie ii iesea parul lung si cărunt. Aproape alb. Pe piept ii atarna o barba lunga, deasa. Abia i se vedea faţa neagra si zbârcită.
Liţa avea tot timpul un sac urias. In care avea cazane de arama, pe care le facea cu mâna lui. Azi poate ca le-as numi bijuterii. Tin minte că scânteiau de-mi luau ochii. Tot Liţa si feciorii lui puneau stresini la case. Erau harnici. Munceau fara o vorba. In schimb primeau cativa banuti sau de-ale gurii. Trocul era la mare cinste pe atunci. In pauza isi scoteau mancarea din traista. Isi ofereau unul altuia bucata mai buna. Mancau linistiti, vorbind in soapta. Dupa masa, Liţa isi aprindea luleaua. Si scotea nori mari si grosi de fum. Pe care eu ii urmaream fascinat. Ma intrebam cum iese din barba aia a lui uriasa, pe sub mustata, atata fum. Si glumea cu mine. Imi spunea ca daca nu sint cuminte ma va lua la el in cort. Apoi ii tragea cu ochiul bunicii. Si bunica râdea. Radeam si eu, dar nu era rasul meu.
Erau multi tigani pe atunci. Aveau carute mari, trase de cai frumosi. Tigancile aveau fuste lungi, crete, inflorate. Si pe cap baticuri multicolore. Aveau parul impetit in cozi groase. Si dinti de aur. Radeau mult. Erau vesele. Mergeau intotdeauna in spatele tiganilor. Cand treceau pe langa mine imi spuneam ca miros a detergent. Da, miroseau a curat. In fata lor, mandri ca niste cocosi de munte, mergeau ţiganii cu palarii. Si mustăti răsucite. Ţiganii cu pălarii erau mai tot timpul imbracati in costum. Salutau cu respect pe toata lumea. Isi scoteau si palaria. Tot ei erau cei care aduceau pahare si farfurii de la fabrica de sticla din Meidas. Tot ei faceau linguri de lemn si umerase. Cazane si ibrice.
Asa ii tin minte. Colorati, galagiosi, veseli, zambitori, politicosi. Pentru mine astia sint tiganii. Cei de atunci. Si ei mai exista. Dar nu-i mai vedea lumea. De ce? Pentru ca niste indivizi cu pielea smeada, plini de aur si de violenta, fara respect pentru nimic, niste indivizi care pretind mult fara a oferi in schimb, isi spun tigani. Dar fac urat daca ii numeste altcineva tigani. Acesti indivizi pe care eu nu-i recunosc drept tigani, fac de râs amintirea lui Liţa Cortorarul.

sursa Dono.ro

viernes, 25 de junio de 2010

prejudecati

Un panou publicitar, campania "Prejudecatile tale sunt vocea altora"

sursa
http://artegitano.blogspot.com/,


sugestiv!

viernes, 18 de junio de 2010

Donel, suflet de tigan


Proiect amplu, realizat în 3 luni

 

 

In toamna anului trecut, 2009,  in premierã,   la Teatrul Al. Davila, presa argeşeanã a fost invitatã sã vizioneze un spectacol înainte ca acesta sã fie prezentat publicului larg. Este vorba de  Donel, suflet de ţigan, al estradei piteştene. Artiştii acestei secţii ne-au surprins cu un spectacol deosebit faţã de ceea ce am vãzut în ultimii ani la teatrul piteştean.


Donel, suflet de ţigan este o dramã muzicalã în care este prezentatã povestea tristã a unui ţigãnuş orfan şi bolnav, crescut de bunicul lui, care este atît de sãrac, încît nu are bani pentru leacul nepotului sãu. Scenariul spectacolului îi aparţine lui Dan Ioan Panţoiu, regia lui Matei Varodi, iar muzica lui Dan Dimitriu. „Ideea acestui spectacol s-a nãscut în vara lui 2006, cînd nu apãruserã ca acum atîtea interpretãri ale acestei temeţigãneşti. Spectacolul este realizat dupã folclorul ţigãnesc, iar subiectul este unul universal valabil: sentimentul de întrajutorare, solidaritate, iubire, dar şi nepãsarea, însingurarea, rãceala şi înstrãinarea omului din ziua de azi. Mesajul este iubirea, lumina şi bucuria vieţii. Am insistat sã facem aceastã vizionare fiindcã dumneavoastrã cei din presã sînteţi primii cronicari ş i critici ai unui spectacol, iar mesajul va ajunge prin dumneavoastrã la publicul larg“, ne-a declarat autorul spectacolului, Dan Ioan Panţoiu. La acest proiect s-a lucrat intens, timp de trei luni.

 Donel, interpretat de Adriana Drugulescu

Într-adevãr, am asistat la un spectacol excepţional, în care dansul şi muzica s-au împletit cu arta dramaticã. Donel, interpretat de actriţa Adriana Drugulescu, este un copil sãrman de ţigani, care este pãrãsit de mamã încã de la naştere, tatãl îi moare, iar el rãmîne doar cu bunicul lui. De parcã viaţa nu i-ar fi fost suficient de tristã,  bãieţelul se îmbolnãveşte grav, dar, în ultima parte a vieţii lui, îşi pune întrebãri despre viaţa şi viitorul sãu. Soliştii şi balerinii de la Estradã s-au transformat în actori, iar actorii devin balerini, aceastã schimbare de roluri fiind o premierã pentru teatrul piteştean. Trebuie remarcat nu numai talentul tuturor artiştilor, dar şi cel al coregrafului,  al croitorilor care au realizat zecile de costume tradiţionale, care, prin coloritul lor, au contribuit la crearea unei atmosfere specifice şatrei.

Mesajul: Sã fim Oameni!

Deşi sfîrşitul este tragic, Donel transformîndu-se metaforic,  dupã dorinţa lui, într-o razã de soare, mesajul spectacolului este unul plin de optimism. Trebuie sã învãţãm din valorile tradiţionale ale ţiganilor: sã iubim la maximum viaţa, sã iubim cu pasiune ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa noastrã, sã ne bucurãm de fiecare clipã, sã ne simţim liberi, sã fim uniţi cu fraţii noştri, sã fim solidari cu aproapele, pe scurt, sã fim Oameni. La finalul reprezentaţiei, colectivul care a realizat acest proiect deosebit a fost rãsplãtit cu aplauze, iar directorul artistic al Teatrului Davila, Emilian Cortea, i-a felicitat pe toţi pentru acest spectacol excepţional, cum nu credea cã „va vedea vreodatã pe scena piteşteanã“. Rãmîne sã vã convingeţi singuri de acest lucru venind pe 29 noiembrie la ora 18 în Sala Mare a teatrului, la premiera spectacolului.
I.Şutan Foto: I.Tudor

sursa
Curierul zilei

si aici un video scurt cu secventa din timpul spectacolului!


viernes, 11 de junio de 2010

satra hop hop hop



daca va era dor de satra!

lunes, 31 de mayo de 2010

septembrie 2009, Traian Basescu la sarbatoarea romilor de la Costesti

Maria Băsescu, soţia preşedintelui Traian Băsescu, s-a îmbrăcat cu o fustă ţigănească şi şi-a pus pe umăr un batic colorat, primite la Festivalul romilor de la Costeşti, de la Luminiţa Cioabă, sora autointitulatului rege al rromilor, Florin Cioabă.
Soţia preşedintelui a primit de la Luminiţa Cioabă o fustă lungă, plisată, şi un batic înflorat şi colorat, pe care le-a îmbrăcat pe scenă, purtându-le timp de câteva minute.
De asemenea, Maria Băsescu a primit de la un lider al romilor o mahmudea, "ca să-i poarte noroc", fiind, totodată, asaltată de zeci de femei care au îmbrăţişat-o şi au pupat-o.
La rândul său, şeful statului a primit o serie de cadouri de la Florin Cioabă , cu care a şi discutat, de altfel, timp de câteva minute, în cortul pe care acesta îl avea amenajat pe dealul pe care are loc festivalul rromilor şi unde preşedintele a mers pe jos prin mulţime, fiind asaltat de rromi.
La finalul spectacolului, atât Băsescu, cât şi Cioabă s-au adresat mulţimii, regele rromilor mulţumindu-i preşedintelui pentru prezenţa sa la această sărbătoare. Cioabă a spus că în cei 40 de ani, de când se desfăşoară festivalul de la Costeşti, Traian Băsescu este primul preşedinte care vine la această sărbătoare.
Cioabă le-a spus rromilor că acest lucru demonstreză că Traian Băsescu "este un preşedinte alături de popor, care nu îi discriminează pe rromi".

Video Stirileprotv.ro


La rândul său, Traian Băsescu le-a spus celor aproximativ cinci mii de persoane adunate pe dealul de la Costeşti că rromii trebuie să îşi trimită copiii la şcoală şi să aibă curajul să îşi declare etnia, în condiţiile în care la ultimul recensământ au fost înregistraţi mai puţini rromi decât există în realitate.
În contextul în care a primit o Biblie de la Cioabă, preşedintele le-a spus rromilor să meargă cu copiii la biserică pentru a-i creştina, afirmând că biserica şi şcoala le va schimba viaţa în bine.
La final, şeful statului a mâncat alături de Florin Cioabă, la o masă întinsă lângă cortul acestuia.
Înainte de a pleca, după aproximativ o oră şi jumătate petrecută cu rromii de la Costeşti , preşedintele a fost strigat de la microfon de Constantin Ninel Potrârcă, un om de afaceri rom, care a anunţat că va candida la Preşedinţie din partea etniei. Potârcă a strigat de câteva ori "domnul preşedinte, veniţi şi pe la noi", Băsescu mergând însă mai departe. Omul de afaceri a spus apoi că va avea timp în perioada campaniei electorale pentru o discuţie faţă în faţă cu preşedintele pe probleme ale rromilor
Preşedintele Traian Băsescu a ajuns la Costeşti în jurul orei 14.00, după ce a participat la lansarea primului vehicul Ford asamblat la Automobile Craiova.
Tradiţia întâlnirii de la Costeşti este veche de mai bine de trei decenii, de când un bulibaşă bătrân şi bolnav din Gorj s-a rugat la moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, care se află la Mănăstirea Bistriţa din zonă, să îi ierte păcatele şi să moară. Rromii povestesc că după ce bătrânul bulibaşă a terminat rugăciunea şi a ieşit pe poarta mănăstirii a murit.
Rromii vin de atunci de Sfânta Maria Mică să se roage mai întâi la moaştele sfântului, pentru sănătate şi prosperitate, după care îşi întind corturile şi mesele în câmpia din satul Bistriţa, unde împreună cu bulibaşii petrec cu vinuri şi băuturi scumpe, pui, curcani, miei şi purcei la proţap, sarmale, cârnaţi şi fructe.

(Material realizat de Gigi Ciuncanu, corespondenti@mediafax.ro)

sursa: mediafax.ro

miércoles, 26 de mayo de 2010

Tigani faimosi

personaje de etnie tiganeasca  faimosi in lumea artei, sportului , in politica etc.
am fost surpinsa sa-l gasesc pe Hagi , nu stiu daca machedon egal tigan, cred ca nu, ce parere aveti?



revin pentru ca tocmai am aflat cu tristete ca s-a stins din viata Jean Constantin, odihneasca-se in pace.




si sigur ca machedon si tigan nu sunt una si aceeasi poveste.

domingo, 2 de mayo de 2010

Roma - Festival de Dans Tiganesc (2007)

jueves, 8 de abril de 2010

tiganii - desen animat



sursa Blingcheese

sábado, 20 de marzo de 2010

Traian Basescu despre comunitatea rroma

Traian Basescu despre comunitatea roma: Hai sa fim cinstiti, avem o mare problema de imagine


Presedintele Traian Basescu a declarat ca sansa unei "evolutii pozitive a minoritatii rome este sa isi trimita copiii la scoala". Prezent la conferinta de lansare a "Raportului asupra Strategiei Nationale de imbunatatire a situatiei romilor", Basescu a avertizat ca Romania are o mare problema de imagine pe plan extern. "Toti, de la mine pana la orice alt demnitar, atunci cand primim semnale de insatisfactie a omologilor nostri din UE, spunem: Da, sunt cetateni romani si fereasca Dumnezeu ca vreun demnitar sa nu spuna da, e cetatean roman", a declarat presedintele, citat de Agerpres.

"Hai sa fim cinstiti, avem o mare problema de imagine. Mergeti la Paris, mergeti la Oslo, la Roma, la Milano. Minoritatea roma este prezenta in orice colt, in fata oricarui muzeu. Si nu ca sa intre la muzeu. Ori recunoastem o dubla responsabilitate, a statului si a minoritatii. Ori, daca nu suntem dispusi sa recunoastem aceasta dubla responsabilitate pentru o evolutie pozitiva a minoritatii, va asigur ca toate programele guvernamentale si europene sunt sortite esecului', a declarat liderul de la Cotroceni.
  • "Nu putem merge la infinit pe ideea ca statul trebuie sa le construiasca locuinte. Sa le dam copiii la scoala, sa aiba servicii ca sa isi poata construi locuinte"
Presedintele a subliniat ca o alta problema a comunitatii o reprezinta adaposturile improvizate si ilegale in care traiesc, amplasate adesea la marginea oraselor. "Datorita natalitatii pozitive care exista in cadrul minoritatii rome, problema locuintelor sa agraveaza. Tot mai multe familii de romi locuiesc la marginea oraselor, in adaposturi improvizate si ilegale pe deasupra. Nu se va putea merge pe ideea ca, la nesfarsit, statul va trebui pana la urma sa construiasca locuinte pentru aceasta categorie. Nu. Va trebui sa le dam copiii la scoala, sa aiba servicii din care sa isi poata construi locuinte", a explicat Basescu.

Solutia pentru rezolvarea tuturor acestor probleme o reprezinta constientizarea responsabilitatii nu numai de catre stat, dar si de comunitate. "Pana cand insasi minoritatea roma nu va fi constienta de propria ei responsabilitate pentru a iesi din situatia dificila in care se afla, putem sa scriem inca zeci de rapoarte guvernamentale si de comisii prezidentiale. Putem mari ajutorul financiar oricat, putem mari oricat alocatiile sociale. Pana cand minoritatea roma nu va fi ea insasi constienta ca are responsabilitati fata de ea insasi, problemele vor dainui, banii se vor cheltui cu eficienta minima, iar progresele inregistrate vor fi de asemenea minime", sustine presedintele.
  • "Pledez pentru pastrarea obiceiurilor si cred ca la 99% dintre romanii care nu apartin unei etnii le plac cantecele romilor"
Obiectul analizei l-a reprezentat si obiceiurile si traditiile comunitatii rome. In acest sector, Basescu a declarat ca nu pledeaza pentru asimiliare. "Pledez pentru pastrarea obiceiurilor si cred ca la 99% dintre romanii care nu apartin unei etnii le plac cantecele romilor, nuntile facute de romi, le place sa ii auda - poate nu 99%, dar sunt atatia solisti, cantareti, daca o luam de la Adi Minune pana la oricine. Le plac manelele, da, deci nu este o respingere in societate pentru ceea ce provine de la romi', a adaugat Basescu.
  • "Nu este suficient sa avem un grup de ONG-uri vocale la orice eroare condamnabila de expresie"
Revenind la situatia romilor care pleaca din Romania pentru a cersi in strainatate, presedintele a declarat ca "Nu putem ascunde la nesfarsit imaginea minoritatii in strainatate spunand: 'da, sunt romani'. Da, sunt romani, dar ce fac ei la toate colturile de strada din marile capitale europene? Daca nu vom discuta cinstit acest lucru si ne vom ascunde de teama acuzatiilor de discriminare, nu cred ca vom gasi instrumentele sa rezolvam problema".

De vina pentru situatia de acum sunt si ONG-urile care se marginesc sa condamne erori de expresie la adresa comunitatii rome. "Nu este suficient sa avem un grup de ONG-uri vocale la orice eroare condamnabila de expresie, de la presedinte pana la ministri si orice alt demnitar. Dar nu e suficient, e prea putin. Nu asa se manifesta atasamentul fata de problemele unei minoritati", a avertizat presedintele, subliniind ca statul isi indeplineste toate datoriile fata de aceasta comunitate.

"Daca luam toata lista de facilitati pentru minoritarii romi, este clar ca nu putem reprosa statului o indiferenta, dimpotriva. S-au rezervat locuri la universitati, raman neocupate de regula, nu ii respinge nimeni la scoala sau la gradinita, cu exceptiile pe care le stim si a unor intamplari nefericite", a declarat Traian Basescu.

In urma cu mai bine de o saptamana, mai multe organizatii antidiscriminare l-au acuzat pe ministrul de Externe, Teodor Baconschi, ca ar fi facut declaratii rasiste la adresa cetatenilor romani de etnie roma in timpul intrevederii cu secretarul de stat francez Pierre Lellouche si au cerut demisia inaltului oficial. Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, si Ministerul Afacerilor Externe au respins orice interpretare "intr-o nota rasista sau etnicista a formulei utilizate de seful diplomatiei romane in declaratia de presa din 11 februarie", aratand ca infractionalitatea tine de comportamentul individual, si nu de etnie.
  • Romii, catre presedinte: Nu avem dreptul sa ne exprimam opinia / Traian Basescu: Dar exprimati-va, fratilor!
In timpul conferintei la care a participat si presedintele Traian Basescu, mai multi reprezentanti ai Aliantei Civice a Romilor au organizat o actiune de protest, la Palatul Parlamentului, informeaza Agerpres. Tinerii au vrut sa afiseze mai multe fulare negre pe care scria "Cinci ani de strategie, canci rezultate" si "Romii, infractori fiziologici", insa li s-a cerut sa iasa din sala de conferinte. Presedintele Traian Basescu a intervenit si i-a invitat sa ramana la discutii.

Unul dintre protestatari a declarat apoi ca "in sala drepturilor omului nu avem dreptul sa ne exprimam opinia. Multumim. Aceasta este democratia in Romania". O interventie la care presedintele Traian Basescu a replicat: "Dar exprimati-va, fratilor".
  • Declaratiile presedintelui au creat nemultumire in randul reprezentantilor Aliantei Civice a Romilor
Reprezentantii romilor s-au declarat nemultumiti apoi si declaratiile presedintelui. Liderul Aliantei, David Mark, a declarat ca romii emigreaza din Romania "din cauza saraciei lucii si din cauza discriminarii cu care au de-a face zi de zi", si nu incidental, cum a sustinut Traian Basescu. "De zece ani de zile, avem o strategie adoptata. Romania a avut un angajament fata de alte tari si fata de Banca Mondiala. De cinci ani de zile nu s-a adoptat nici macar planul de actiune al Decadei de incluziune a romilor", a acuzat el.

O replica la declaratiile presedintelui a venit si de la Florin Manole, reprezentant al Aliantei Civice a Romilor. "Nu acceptam declaratii de la presedinte care sa spuna ca romii sunt peste tot, la poarta tuturor muzeelor, dar acolo nu stau ca sa intre la muzeu. Eu am fost la muzeu. De unde are presedintele Romaniei statistici ca cetatenii romani care stau acolo sunt romi si de unde stie dumnealui ca ei sunt acolo ca sa faca ceva incorect", a intrebat Florin Manole.

martes, 26 de enero de 2010

Educatia copiilor de tigani

Originea, limba, portul, obiceiurile, modul de viata, ocupatiile tiganilor, ca si relatiile cu romanii au facut in repetate rinduri desi deloc suficient, mai ales daca ne raportam la ultimele decenii obiectul unor studii foarte serioase si chiar al unor monografii. In 1985, in Dictionnaire des Sciences Anthropologiques, Paul Bataillard aprecia ca tiganii trebuie sa constituie, in fiecare zona, obiectul unor monografii etnografice foarte serioase. Inceputul de secol, ca si perioada dintre cele doua razboaie mondiale, au inregistrat analize minutioase ale problemei tiganilor, pe coordonatele enumerate. Monografia profesorului Ion Chelcea, Tiganii din Romania,
1944, constituie o lucrare de referinta pentru orice intreprindere, teoretica sau practica, in problema tiganilor romani.
Tiganii constituie una dintre cele mai vechi entitati etnice din Romania si una dintre cele mai numeroase. Dupa o perioada de ignorare, generata de o politica de asimilare fortata, problema tiganilor revine azi in actualitate, mai densa in continut si mai complexa. Problema tiganilor nu se mai poate pune si, mai ales, nu se poate rezolva numai in termenii etnografiei sau sociologiei; exista o dimensiune pedagogica a acestei probleme, iar identificarea si valorificarea ei constituie una dintre cele mai importante premise ale integrarii tiganilor si armonizarii relatiilor interetnice.
1. Dimensiunea pedagogica a problemei tiganilor ; specificul si dificultatile educatiei la copiii de tigani
Insertia optimala a tiganilor in viata sociala e conditionata de gradul lor de instructie si educatie. Disfunctiile la acest nivel se rasfring negativ asupra ansamblului societal si asupra indivizilor sau comunitatilor de tigani. Statisticile arata, insa, ca frecventarea scolii de catre tigani, la nivel european, e foarte redusa. O lucrare recenta, aparuta sub egida Consiliul Europei (Jean-Pierre Liegeois, 1994), ne infor meaza ca din totalul de 7-8 milioane de romi, cit se estimeaza a fi in Europa, jumatate sint de virsta scolaritatii, dar foarte putini sint integrati intr-o forma de instruire.
Recensamintele din 1985 si 1989 relevau urmatoarea situatie: aproximativ 30-40% dintre copiii de tigani merg cu regularitate la scoala; jumatate dintre ei nu au fost niciodata cuprinsi intr-o institutie de invatamint; doar intr-un procent foarte mic copiii de tigani frecventeaza ciclurile gimnazial si liceal; dintre adulti, cca. 50% sint analfabeti (in unele zone geografice, proportia se ridica la 80% si chiar 100%).
Situatia se explica si prin reprezentarile tiganilor despre rostul si functiile scolii. In marea lor majoritate, cel putin in cazul populatiei mature, tiganii nu realizeaza o corelatie directa intre frecventarea scolii si starea economica sau sociala. Frecven tarea scolii este dificila si deseori resimtita ca un proces dureros, care nu inlesneste succesul in viata. Scolarizarea mai poate fi perceputa ca inutila si ineficienta si pentru ca ii retine pe copii de la ucenicia in familie.
Pe de alta parte, nici scoala actuala nu este pe deplin pregatita pentru a primi si a face o educatie eficienta grupurilor populationale minoritare. Fiecare stat ofera un amestec ambiguu de proiecte, combinari de elemente bune si mai putin bune. Aproape peste tot se revine la experimente repetate si greseli repetate, sporind oboseala si resemnarea, atit a parintilor si copiilor, cit si a profesorilor si administratiei.
Rezultatele generale sint o pierdere de timp, bani si energie prin metode nepotrivite incercate permanent (Rey, 1992, p. 206). Scoala trebuie sa tina seama de atitudinea generala negativa cu privire la perceperea prezentei romilor in scoli. Aceasta atitudine se manifesta prin: refuzul unor directori sau profesori de a accepta inscrierea copiilor de romi in scoala unde profeseaza; tendinta de ghetoizare sau de izolare a acestora, in cazul in care sint primiti (integrarea in clase speciale , izolarea lor in spatele clasei etc.); refuzul copiilor si parintilor populatiei majoritare de a-i primi pe tigani in clasele obisnuite etc.
Scolarizarea a devenit un factor crucial pentru integrare. Analfabetismul nu mai este un plan protector, eficace pentru independenta grupurilor de tigani. Transfor marile in domeniul socio-economic necesita daca ei doresc sa-si pastreze stilul de viata si identitatea sa se adapteze rapid si activ, cu ajutorul instrumentelor pe care le pot obtine prin scoala. Toate ocupatiile traditionale necesita acum alfabetizarea, pe linga faptul ca e nevoie a fi adaptate la timpurile moderne, daca se doreste supravie tuirea lor.
In domeniul scolarizarii tiganilor, s-au incercat mai multe variante, care au vizat fie structura scolii, fie metodele de predare (vezi Liegeois, 1995, p. 211).
Infiintarea de scoli speciale pentru tigani nu s-a dovedit totdeauna o idee buna, aducind cu ea un soi de discriminare si de imposibilitate de adaptare si integrare.
Modificarea structurii interne a scolii prin constituirea unor clase speciale pentru tigani constituie o alta varianta. Un avantaj al claselor speciale este acela ca asigura o receptare si imbogatire a propriei culturi, mai ales daca invatatorul este de aceeasi etnie. Totusi, tiganii resping, de cele mai multe ori, ideea claselor specializate, in care vad o forma clara de discriminare.
O alta varianta ar fi cea a coexistentei claselor specializate cu clasele ordinare, in cadrul unei scoli cu clase diverse. Functionarea unor astfel de clase poate produce efecte variate si chiar contradictorii: pot fi concepute ca stagiu de tranzitie intre nescolarizarea copiilor si intrarea lor intr-o clasa ordinara; pot oferi o predare partiala intr-o proportie ce variaza functie de: capacitatea si dorinta copilului de integrare intr-o clasa obisnuita; gradul de conflict ce caracterizeaza relatiile dintre copiii tigani si ceilalti etc. intr-o alta varianta, clasa speciala poate fi inchisa, avind caracterisitici de ghetto. Copiii sint respinsi si chiar profesorii care predau la clasele respective sint marginalizati de colegii lor.
Acest soi de apertheid marcheaza toate contactele si toate schimburile dintre cele doua grupuri de copii. Intr-o asemenea situatie, este posibil ca, dincolo de scoala, conflictele intergrupuri sa ia forme din ce in ce mai grave si mai violente.
Clasele inchise de tigani pot fi o forma de tranzitie, dar si de constringere.
Proximitatea fizica pe care ele o permit nu este in mod necesar, prin ea insasi, un sinonim pentru contactele socio-culturale. Din contra, se poate spune ca in aceste cazuri proximitatea fizica insasi genereaza izolarea, sau, uneori, demonstreaza stig matizarea copiilor tigani, a claselor lor, a profesorilor lor (Liegeois, 1994, p. 214).
Cei mai multi dintre copii tigani care urmeaza scoala o fac in clase ordinare.
Scolarizarea in clase ordinare sau scoli ordinare este o dorinta comuna si copiilor de tigani si factorilor de decizie in politica educationala. Exista, insa, tendinta insti tutiilor scolare de a integra copiii tigani in clase pentru retardati sau handicapati, ceea ce reprezinta o trasatura a politicii asimilationiste. O alta problema ar fi aceea ca, de multe ori, clasele ordinare nu sint adaptate pentru a face fata exigentelor scolare vizind copiii de tigani. Clasele ordinare pot fi si ele asociate asimilarii politice, in sensul ca duc la normalizare , adica uniformizare si pierdere a identitatii. De-a lungul timpului, acest lucru s-a urmarit cu prisosinta. Este absurd sa pretindem ca tendintele politice nu au influentat activitatea in clase. Din acest punct de vedere, clasele ordinare sint in mod real ordinare , parte a unui intreg care ramine prost adaptat la pluralismul cultural. Scolile ordinare trebuie vazute ca o optiune, o alterna tiva. Rezultatele cercetarilor pe aceasta tema confirma ideea ca integrarea cu succes a multor copii tigani e efectul supravegherii claselor specializate pentru o perioada.
Vom prezenta, mai departe, analiza unui caz in care s-au experimentat, desi pentru scurt timp si din motive care nu derivau direct din idealul integrarii educationale a copiilor de tigani, variante precum: integrarea in clase ordinare, esuata inca de la primele incercari; constituirea unei clase speciale pentru copiii de tigani si varianta valabila astazi functionarea unei scoli speciale pentru copiii tigani.
2. Studiu de caz : Scolarizarea copiilor tigani din satul Zanea, comuna Ciurea, Iasi
Din totalul de 8300 locuitori ai comunei Ciurea, o suburbie a orasului Iasi, apro ximativ 500, deci 16, 6%, sint romi. Tiganii alcatuiesc un sat intreg, Zanea. Initial, satul a fost de romani, dar, dupa stabilirea tiganilor in anii '60-'70, din cauza neintele gerilor, romanii s-au retras, treptat. Comunitatea de tigani este divizata din punct de vedere politic, fapt relevat de existenta a doi bulibasi, supusi, unul, autoritatii regelui, celalalt, imparatului. Ierarhia paturilor sociale in sinul comunitatii este foarte stricta.
Toti tiganii sint caldarari, seminomazi, ceea ce complica situatia scolara a copiilor, obligati sa paraseasca scoala cu lunile. Mentalitatile determina atitudinea parintilor fata de copiii nou-nascuti de sex feminin, abandonati adesea in maternitati, dar si fata de fetitele de virsta scolara care rareori sint inscrise la scoala, iar atunci cind se intimpla, cel mai adesea este din cauza conditionarii alocatiei de intretinere a copilului de frecventarea scolii.
Dupa 1989, in aceasta localitate s-au produs mai multe conflicte, aproape toate generate de nemultumirea tiganilor in legatura cu functionarea scolii. Un prim conflict a fost generat de inexistenta unei scoli speciale pentru tigani, cerinta impusa de faptul ca parintii copiiilor de romani nu au acceptat si nu accepta in continuare prezenta copiiilor de tigani la scoala din comuna. Un alt conflict a fost generat de neprimirea certificatelor de absolvire a patru clase de catre tiganii care pretindeau acest lucru in urma unei frecvente foarte slabe sau a unei totale neprezentari la scoala.
In contextul acestui conflict s-a ajuns chiar la incercarea de incendiere de catre tigani a scolii. Dupa acest incident s-a incercat integrarea elevilor romi in scoala din comuna, ceea ce a generat vii reactii de impotrivire din partea parintilor copiilor romani. Nici constituirea unei clase speciale pentru copiii tigani in cadrul scolii nu a fost de natura sa detensioneze situatia, astfel ca singura varianta valabila a ramas, in continuare, functionarea unei scoli separate pentru tigani, in urma repararii acesteia.
Obiectivele investigatiei, intr-o prima etapa, au constat in: identificarea reprezentarilor despre scoala ale copiiilor de romi; perceperea reciproca a copiiilor romani si a copiiilor tigani in perspectiva pre gatirii lor scolare intr-o scoala comuna.
Datele culese, cu preponderenta, din interviuri si chestionare releva o mare dispo nibilitate a copiiilor tigani pentru integrare si confirma ideea ca educatia, indeosebi cea realizata in scoala, joaca un rol important in acest sens; releva, in acelasi timp, multiple dificultati generate de prejudecati, dezinteres, neinformare, probleme finan ciare etc. Prezentam, in continuare, citeva concluzii rezultate din interpretarea datelor culese prin aplicarea de chestionare copiiilor tigani si romani:
1. Copiii de romani si copiii de tigani si-au construit imagini pozitive legate de frecventa scolara: 93,33% dintre copiii tigani cred ca, de obicei, copiii romani frecventeaza scoala; 70,37% dintre copiii romani cred acelasi lucru despre copiii tigani;
2. Copiii tigani prefera, in aceeasi masura (60%), prieteni tigani si prieteni romani; intr-un procent foarte mare (93,33%) ei au indicat ca doresc colegi de clasa ro mani, semn al nevoii de acceptare si integrare. Ca vecini, locuitori ai comunei si colegi de banca, insa, ei prefera pe tigani. Raspunsurile confirma, pe de o parte, solidaritatea cu membrii comunitatii, pe de alta parte, izolarea geografica si so ciala a comunitatii de tigani. Tiganii sint refuzati de majoritatea (70,37%) copiiilor romani ca prieteni, colegi de banca sau vecini. Sint acceptati doar intr-o masura mica in calitate de colegi de clasa sau locuitori ai aceleasi comune.
3. Toti copiii de romi recunosc ca scoala le este necesara pentru a invata sa scrie si sa citeasca. Ca motive ale frecventarii scolii, indica: baietii, in procentul de
100%, dorinta de a deveni soferi cind vor fi mari, fetele, in procent de 60%, pentru ca asa trebuie , semn al nevoii de integrare, dar si al unui spirit de confor mare mai accentuat. Intr-un procent ridicat, 73,33%, copiii tigani apreciaza ca frecventarea scolii poate conduce la o mai buna vecinatate cu romanii, lucru remarcat de copiii romani intr-un procent cu mult mai mic (29,62%).
4. Mai mult de jumatate dintre copiii tigani nu doresc scoli proprii si nici sa invete in limba romani, iar in ceea ce priveste aparitia de ziare si existenta unor posturi de radio si televiziune in limba tiganeasca coexista opinii pentru si impotriva. Parerile copiiilor romani difera, insa, de cele ale copiiilor tigani. Majoritatea copiiilor romani (70,37%) indica faptul ca romii ar trebui sa aiba scoli proprii, fetele fiind, chiar, mai ferme in pozitia lor. Aproape 60% dintre copiii romani nu sint de acord ca tiganii sa aiba ziare, posturi de radio si TV in limba lor, ceea ce indica neaccep tare, intoleranta.
5. In timp ce copiii tigani nu percep sau nu recunosc existenta conflictelor intre romani si tigani, majoritatea copiiilor romani (85,18%) identifica aceste neinte legeri ca dominanta a relatiilor cu comunitatea de romi din comuna.
In conditiile in care modificarea structurii scolii in favoarea integrarii copiilor si, in general, a tiganilor nu va fi posibila, cel putin ca solutie imediata, se impun conce perea si experimentarea unor strategii educationale adaptate specificului comunitatii scolare de tigani din aceasta localitate (virste foarte mari si diferite, lipsa de motivatie sau existenta unei motivatii exterioare etc.).
Educatia scolara poate constitui cheia rezolvarii problemei tiganilor. Nu e vorba doar de educatia copiilor tigani, ci si de educatia, dintr-o perspectiva interculturala, a copiilor populatiei majoritare. Piedica in calea integrarii tiganilor nu consta doar in lipsa de pregatire si nerenuntarea la stilul lor de viata, ci si in atitudinea netiganilor.
Stereotipurile traditionale sint insa active (Zamfir, 1993, p. 172) si sint corelate cu indiferenta fata de situatia sociala a romilor. Majoritarii prefera sa-i ignore decit sa adopte tactici active de integrare; prefera sa-i mentina la marginea societatii decit sa depuna eforturi pentru a-i accepta.
3. Pentru o educatie interculturala
Teoretizarile si actiunile vizind interculturalitatea constituie consecinta unor dificultati relationale ivite in situatiile de criza. Interculturalismul, ca principiu teoretic si actional, s-a afirmat ca un raspuns specific la o problema de teren: esecul scolarizarii copiilor imigranti (Abdallah-Pretceille, 1986), generalizindu-se ca solutie posibila pentru toate situatiile problematice ce transpar din relatiile dintre comunitati. Analiza problemei tiganilor pe coordonatele psihosociala si pedagogica a confirmat ideea unei educatii interculturale, vizind copiii tigani si romani, deopotriva.
O definire comprehensiva a interculturalismului ne ofera Micheline Rey
(1984, p. 13): Cine spune intercultural, spune in mod necesar, plecind de la sensul plenar al prefixului inter: interactiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectiva. Spune, de asemenea, dind deplinul sens termenului cultura: recunoasterea valorilor, a modurilor de viata, a reprezentarior simbolice la care se raporteaza fiin tele umane, indivizi sau societati, in interactiunea lor cu altul si in intelegerea lumii, recunoasterea importantei lor, recunoasterea interactiunilor care intervin simultan intre multiplele registre ale aceleiasi culturi si intre diferite culturi .
Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (dife rente sociale, economice etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile integrale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a cultu rilor. Abordarea interculturala, se arata intr-o lucrare editata de Consiliul Europei
(Perotti, 1992), nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, in interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei. Discursul asupra inter culturalului isi extrage seva din perspectivele deschise de conexiunile disciplinare.
Educatia interculturala vizeaza dezvoltarea unei educatii pentru toti in spiritul recu noasterii diferentelor ce exista in interiorul aceleiasi societati si nu o educatie pentru culturi diferite, ceea ce ar presupune staticism si izolarea grupurilor culturale. O educatie conceputa in perspectiva interculturala va resemnifica relatiile dintre scoala si alte spatii educative; ea va deborda zidurile scolii, prelungindu-se si insinuindu-se in activitatile informale.
Abordarea interculturala refuza tentativa folclorica si caricaturala de apropiere a unei culturi, stigmatizarea sau ierarhizarea valorica a culturilor. Perspectiva inter culturala poate conduce la evitarea tendintelor de dispret si aneantizare a unei culturi minoritare. Interculturalismul este un instrument pentru ameliorarea egalizarii san selor si a insertiei optimale a populatiilor straine, europene sau nu, in viata economica si sociala, punind in practica dorinta de intarire a drepturilor pentru toti si, de aici, chiar dezvoltarea democratiei (Bouchez, Peretti, 1990, p. 139).
Educatia interculturala presupune o noua abordare a orizontului valorilor. Acestea nu mai trebuie sa fie concepute intr-o maniera binara, exclusivista (bune-rele, ale noastre-ale altora etc.). Perspectiva dihotomica, maniheista este straina ipotezei inter culturale.
Cercetatorii din perimetrul educatiei interculturale releva, in mod explicit, impor tanta alteritatii pentru delimitarea si constituirea identitatii. Micheline Rey sugereaza faptul ca interculturalitatea nu presupune, cum se sugereaza deseori, dreptul la diferenta , intrucit acest slogan (pedagogic) conduce la apertheid si tinde chiar sa-l justifice. Interculturalul este mai ales dreptul la egalitate (pe care diversitatea nu o pune in chestiune) si, mai ales, locul esential al alteritatii, care simultan fundamen teaza si reinnoieste intreaga viata (individuala si sociala) si insasi cultura (1985, p. 2).
Posibilitatile de adaptare ale individului devin mai largi. Individul poate actualiza un anumit segment identitar, pentru a se ancora mai bine in situatiile in care se implica.
In acelasi timp, contactul cu altul constituie cea mai buna ocazie de a se interoga asupra propriei identitati.
Cind se pune problema identitatii tiganilor, avem in vedere identitatea lor cultu rala. Prin identitate culturala vom intelege apartenenta lor la o serie de referinte culturale stabile, la un ansamblu de semnificatii, de valorizari ale realului.
Perspectiva interculturala, imprimata invatamintului nostru, s-ar putea lovi de anu mite prejudecati sau ar putea sa reinvie sentimente de ura sau dispret, acumulate in timp. Inainte de a incerca sa cultivam in spiritele oamenilor dorinta de cunoastere si atasare la alte culturi, trebuie sa se disipeze sentimentele si prejudecatile vechi; trebuie pregatit un grad zero in obisnuintele si mentalitatile noastre, pentru a favo riza dezvoltarea unei atitudini interculturale autentice.
Intre numeroasele exigente pe care le creeaza perspectiva unei educatii intercultu rale, un loc aparte il ocupa formarea formatorilor in sensul dobindirii unei competente transculturale prin cunoasterea, directa sau indirecta, a cit mai multor medii culturale.
In virtutea acestei exigente, educatorii pentru clasele de tigani vor fi introdusi nu doar in problematica pedagogiei interculturale, ci si in universul cultural al lumii tiganilor.
E necesar ca ei sa perceapa stilul lor de viata, distinctivitatea lor, pentru a realiza actiunea educativa cu succes si pentru a crea puntea de legatura intre clasele de copii tigani si celelalte clase, intre lumea tiganilor si cea a netiganilor.


SURSA: PREFERATELE.COM

lunes, 4 de enero de 2010

moartea tiganilor

Ion Miutescu a fost singurul supravieţuitor dintr-o familie de 18 ţigani deportaţi în Transnistria.

În octombrie 2007, „Cotidianul” a arhivat povestea
lui lângă alte drame ale romilor care au pătimit în Holocaust.

Violurile, deja clasice în lumea sordidă a lagărelor, nu erau de ajuns pentru nebunii cu arme. Îşi amintea Miutescu: „Îşi băteau joc de lume. Erau mama cu copilul, îi puneau cu forţa să facă sex, să râdă de ei. Ca să nu rămână fără cinste, fetele trebuiau să se îmbrace ca băr baţii. La noi e treabă mare să fii fată mare şi toate familiile erau ruşinate acolo. Nu aveai ce face. Fetele se îmbrăcau cu pantaloni, îşi ridicau părul şi îşi puneau pălărie în cap. Se purtau ca băieţii, să scape de batjocură”.

Şi mai mult: „Erau oameni care nu avea ce mânca. Şi tăiau din morţi să mănânce, ca să trăiască”. Dincolo de canibalism: copiii cei mai mici erau primii privaţi de hrană, fiindcă oricum cedau cel mai uşor.

Moartea ţiganilor. A fost întâi un deziderat stupid, apoi un genocid real. Prea puţini se căiesc. Dimpotrivă. De ce? Întâi, generalizarea: ţiganii sunt hoţi, ţiganii sunt leneşi, ţiganii sunt nespălaţi, ţiganii ne distrug. Toţi. Apoi, şi dacă nu sunt hoţi, leneşi, nespălaţi şi nocivi, ţiganii nu sunt chiar oameni întregi şi, ca atare, pot fi trataţi ca nişte animale.

Ar mai fi şi tentaţia de a arăta că eşti puternic în faţa celui slab. Culturile solide au zdrobit culturile slabe. Aşa a fost istoria. Şi istoria a avut capitole greşite. Mâine, pe lista celor blestemaţi ar putea intra, uşor, românii. Şi nu (doar) din vina ţiganilor (care sunt, asta uităm cel mai uşor, tot cetăţeni români).

În fond, ce deranjează cel mai mult? Că statul român n-a putut să-i asimileze pe ţigani şi suportă consecinţe teribile? Că mulţi români au împrumutat masiv din cultura minoritarilor, elementele cele mai stridente, lanţurile şi cefele groase, tricourile mulate, muzica orientală?

Apocalipsa nu e doar din viitor. Apocalipsa a mai fost. De fiecare dacă când oamenii au încetat să vadă în jurul lor oameni şi au început să ucidă. Forumurile ziarelor sunt inundate de formula asta: „Moarte ţiganilor!”. Sunteţi siguri
? Câţi nevinovaţi trebuie să dispară fiindcă nu suntem în stare să utilizăm corespunzător instrumentele legale pentru a-i elimina din societate pe cei care greşesc?

Doar un exemplu: Srinivasa Ramanujan Iyengar. E numele unui geniu, probabil cel mai important matematician al secolului trecut. Ramanujan s-a născut într-un sat sărac din India şi n-a trăit decât 33 de ani. Cu o scurtă defecţiune de destin ar fi putut intra în sfera urii generalizate.

N-a urmat o şcoală tradiţională, n-a avut nicio pregătire formală. A fost descoperit, printr- un miracol, de un profesor care l-a adus la Cambridge. Contribuţiile sale în domeniile teoriei numerelor, seriilor infinite şi fracţiilor continue sunt fabuloase. Şi pe teoria numerelor se bazează, mai mult decât ştim, ce e în jurul nostru.

Fără Ramanujan, care azi ar fi trecut lejer drept un ţigan perfect detestabil din grămadă, am fi fost toţi mai săraci. Merita să moară pentru că era „cioară”, nu?

sursa: EVZ.ro
autor Andrei Craciun

viernes, 1 de enero de 2010

urare pentru noul an




Imi pun aceeasi intrebare ca si in urma cu un an, exista nou an...?! Nu suntem oare aceeasi, pe acelasi drum, numarand aceleasi secunde in acelasi ceas, in acelasi ritm firesc, firesc, firesc... Ce este nou?! Promisiunile aceleasi, sansele  aceleasi, planurile la fel...Vietuim intre aceleasi limite, iar daca dorim sa scapam, sa evadam din ele nu stim pe unde sau alegem iesiri echivocate, la final ne trezim in acelasi punct , poate un pic mai obositi sau poate mai (i)luminati sau poate ...oricum ar fi, ramane mereu o neimplinire, ceva in adancul sufletului care ne spune ca e nevoie de ceva, ca trebuie sa existe ceva care sa atinga timpul in asa fel incat sa ne faca sa sa simtim "noul" ca pe o adevarata nastere din nou...poate cunoasteti senzatia ;

"Iara Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el , voi cina cu el si el cu Mine!" Apoc. 3, 20

Aceasta este urarea mea pentru toti cititorii mei, oricat de binevenita este unora, oricat de socanta sau neconsiderabila pentru altii: sa deschideti Usa care sa  va aduca in suflet pe Cel care stie si poate sa faca din anul acesta, din drumul vostru, din viata voastra ceva cu adevarat nou , nobil si frumos, sa-L cunoasteti pe Dumnezeu, sa aceptati invitatia Sa plina de dragostea de a va fi Ce mai bun Prieten in viata!

Se alatura urarii mele , fiica mea Miriam si sotul meu, Alin!