;
05 Mar 2009 Romii sunt despartiti de romani prin bariere mentale si ziduri din beton
Potrivit recensământului din 2002, în România trăiesc 535.140 de romi, 2,46% din populaţia ţării. Cum o mare parte evită să-şi recunoască etnia, percepută mai degrabă ca un stigmat, estimările neoficiale vorbesc de peste 2.000.000 romi, adică aproximativ 10 procente din populaţia totală. Plasamentul comunităţilor de romi în România urmează fidel zonele roşii ale hărţii sărăciei, dar aceasta nu e singura şi nici cea mai gravă problemă cu care romii dau piept.
Spre deosebire de alte ţări europene, în România, exceptând cazul Hădăreni, când sătenii români şi maghiari au lăsat deoparte ura reciprocă şi au pus topor lângă topor şi torţă lângă torţă pentru a-i lichida pe romi, ura nu se manifestă prin violenţă fizică.
În pofida acestui fapt, fenomenul rămâne o realitate ce se manifestă prin discursuri agresive, respingere şi chiar segregare.
În pofida acestui fapt, fenomenul rămâne o realitate ce se manifestă prin discursuri agresive, respingere şi chiar segregare.
Pe timpul cercetării sale în Cluj, antropologul Giovanni Picker de la Universitatea din Milano a observat că rasismul este adânc împământenit în mentalul colectiv al românilor. Picker dă exemplul unui afiş din fereastra unui Internet cafe din centrul Clujului care interzicea expres accesul romilor pe motivul că „în fiecare seară se ceartă şi se bat”. Picker subliniază că termenul „ţigan” este adesea despuiat de orice dimensiune umană. „Un taximetrist mi-a spus: «Sunt ei ţigani, dar sunt fiinţe umane». Faptul că a simţit nevoia să facă această precizare m-a făcut să cred că în imaginea populară ţiganii nu sunt priviţi ca fiinţe umane”, argumentează antropologul.
Când vine vorba despre definiţia populară a romilor, cercetătorul italian argumentează că românii pun accent pe diferenţierea culturală a romilor faţă de populaţia majoritară, iar diferenţele socio-economice apar într-un plan secundar. Totuşi, sărăcia romilor este pusă, într-un cerc vicios, chiar pe seama caracteristicilor culturale ale etniei. „Sunt consideraţi săraci pentru că nu muncesc, dar nu muncesc tocmai pentru că sunt romi. E un fel de profeţie care se autoîmplineşte”, explică Picker. Arhitectul român Cătălin Berescu, implicat în elaborarea de planuri urbanistice pentru comunităţile de romi, subliniază că, de multe ori, aceştia nu sunt angajaţi tocmai din cauza etniei lor.
„Liderii o cultivă (prejudecata-n.red.) pentru că le convine, aşa pot muta atenţia publicului de la problemele care ar trebui să-l preocupe. Această strategie e cea mai facilă, prejudecata e înrădăcinată, se moşteneşte” este opinia sociologului Vasile Burtea despre rolul romilor de ţapi ispăşitori pentru problemele cu care se confruntă statul. Aceeaşi părere o are şi Giovanni Picker. „Partidele politice tind să promoveze acţiuni radicale, extreme, pentru a obţine atenţie şi pentru a câştiga sprijin electoral”, argumentează el, referin-du-se la modul în care guvernanţii italieni instrumentează isteria populară direcţionată împotriva imigranţilor, dar mai ales a romilor şi românilor. O analiză recentă a think-tank-ului american Stratfor avertizează asupra faptului că xenofobia înfloreşte pe timp de criză, ca un efect secundar al problemelor sociale.
Atitudinea faţă de romi este modelată în primul rând de frecvenţa şi de calitatea contactului social. „Printre persoanele care au cunoştinţe sau chiar prieteni printre membrii comunităţii rome, percepţia era mult mai bună. Percepţia celor care nu au cunoştinţe este mult mai influenţată de imaginea populară a romilor, care este foarte derogatorie”, argumentează Giovanni Picker, consultat de Cotidianul.
În aceste condiţii, segregarea acestor comunităţi are efecte negative. Astfel de cazuri de izolare sunt însă din ce în ce mai frecvente din România. Primarul din Tărlungeni, judeţul Braşov, a împrejmuit comunitatea de romi din sat cu un zid din beton înalt de doi metri, astfel încât romii sunt nevoiţi să facă un ocol de doi kilometri pentru a ajunge în centrul localităţii. Tot o stavilă din beton, construită pe vremea regimului comunist, desparte şi azi cei 1.500 de membri ai unei comunităţi de romi din Sfântu Gheorghe. Ideea zidului le-a venit şi locuitorilor oraşului ceh Nestemice, care au apelat la aceeaşi soluţie în 1999. Tot o formă de discriminare este şi relocarea romilor în tabere iniţiată de Valter Veltroni, edilul Romei. În tabăra de la Castel Romano, la 35 de kilometri de Roma, romii trăiesc în containere, au apă o oră pe zi, nu beneficiază de protecţie împotriva incendiilor şi numeroase maşini de poliţie dau târcoale taberei. Mai mult, tabăra din Via Condoni este chiar împrejmuită cu sârmă ghimpată.
Pe lângă separarea fizică, pe modele ce aduc aminte de proiectele vizând afroamericanii sau chiar de infamul ghetou evreiesc din Varşovia, care anulează interacţiunea între grupuri, măsura are darul de a perpetua fenomenul infracţional. „Astfel de măsuri izolează cultura infracţională şi fac să se reproducă la fel ca în închisori”, este de părere Cătălin Berescu.
În unele ţări europene, chiar membre UE, violenţa fizică împotriva comunităţilor de romi este în ascensiune. Doi romi, tată şi fiu, au fost arşi de vii în urma unui atac premeditat asupra unui grup de romi în localitatea maghiară Tatarszentgyorgy. De asemenea, în octombrie 2008, extremiştii cehi ieşiţi la vânătoare au fost cu greu stăviliţi de poliţişti să nu dea năvală peste comunitatea romă din Litvinov.
Evreii şi romii, ţintele istorice ale xenofobiei europene
Andrei Oişteanu, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, observă că există asemănări între prejudecăţile care au bântuit în trecut imaginea evreilor în ochii europenilor şi cele cu care încă se confruntă comunitatea romilor. Mecanismul care stă la baza acestor prejudecăţi este generalizarea stereotipurilor. „Clişeul nu e o minciună, ci un adevăr parţial ridicat la rang de adevăr general”, explică Oişteanu, autorul volumului „Imaginea evreului în cultura română”. „Aici există o paralelă. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, dar mai ales în perioada interbelică s-a făcut un abuz masiv de stereotipuri mintale. Evreii erau consideraţi murdari, trădători, laşi, se spunea că fraudează, mint, fură şi fac camătă”, aminteşte cercetătorul. Potrivit antropologului italian Giovanni Picker, „lenea”, „murdăria” şi „periculozitatea” sunt cele mai dese etichete negative cu care românii gratulează comunitatea romă. O altă asemănare notează că romii, aidoma evreilor înainte de 1948, nu au un stat propriu care să îi protejeze. Când vine vorba despre diferenţe, Oişteanu notează lipsa de închegare a comunităţii rome în comparaţie cu evreii care şi-au constituit organizaţii naţionale, internaţionale şi continentale foarte puternice. „Romii sunt completamente dezorganizaţi, nu au o voce unică, puternică”, subliniază Andrei Oişteanu.
„Ţigan” versus „rom”
Folosirea denominării „rom” provoacă discuţii aprinse. Recent s-a iţit chiar ideea unei iniţiative legislative care să impună termenul „ţigan” în loc de „rom”, varianta dictată de corectitudinea politică. Argumentele în favoarea folosirii primului constată asemănarea fonetică dintre „rom” şi „România” şi avertizează asupra pericolului pe care asocierea cu romii şi presupusa lor infracţionalitate l-ar putea exercita asupra imaginii ţării. Susţinătorii variantei „rom” argumentează că „ţigan” este în sine o formă de discriminare. „Termenul nu are nici o legătură cu autoidentificarea în limba romani a etniei romilor, ci este un cuvânt profund peiorativ folosit de alteritate/neromi pentru a insulta romii”, a explicat pentru Cotidianul Delia Grigore, lector la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti. Până şi Dicţionarul Explicativ al limbii române recunoaşte conotaţia rasială şi peiorativă atribuită în cultura română cuvântului „ţigan”. Definiţia din DEX explică acest cuvânt prin „epitet dat unei persoane brunete” sau „epitet dat unei persoane cu apucături rele”, iar pe lista sinonimelor sale se strecoară „cioară” şi „cioroi”, apelative evident rasiste.
sursa: COTIDIANUL.RO /http://www.cotidianul.ro/perceptia_romanilor_iganii_sunt_neoamenii_de_langa_noi-75647.html
