Breviar de istorie a rromilor

1374 (1385?),prima atestare documentara a robiei rromilor pe teritoriul romanesc (Dan I Voievod daruieste ctitoriei sale, minastirea Vodita, "40 de atigani")

1424, prin Constitutie, rromii din Transilvania erau condusi de un voievod
1570, prima atestare a vinzarii de robi lautari ("Tampla lautar, Stanciu lautar si Rustea lautar")
1588, Dieta Ardealului desfiinteaza primul Voievodat al tiganilor
1595, aprilie - august, domneste in Moldova Stefan Razvan, fiul unui rob rrom si al unei femei libere, ucis, in luna decembrie a aceluiasi an, in lupta cu polonii
1612, Dumitru se vinde "dirept un cal si dirept 600 bani (aspri) si mi-au dat fier, 20 oca, drept 200 bani, de mi-am facut ciocane si mi-au dat o pereche de foi drept 1 galben, si am mai luat eu Dumitru tiganul ughi sase de m-am platit de un Turc, ce mi-a cazut asupra"
1641, Ionascu fecior lui Ursu Piscoaei este vindut "drept un poloboc de miare, pretuit drept zece galbeni, cu feciorii lui ce-i va avea"
1646, starea materiala paupera a robilor face ca Pravila lui Vasile Lupu sa stipuleze: "Tiganul, sau tiganca lui, sau copilul, de va fura o data sau de doua ori si de trei gaina, gisca sau alt lucru micsor, sa se iarte; iara de va fi alt lucru mai mare furat, sa sa cearte ca si fiece fur".
1712, anul atestarii robiei rromilor in Ardeal
1748, Maria Tereza recunoaste, prin Statut, breasla aurarilor
1760, inceputul programului de asimilare fortata a rromilor din Transilvania
1766, in Sobornicescul Hrisov se intareste interdictia casatoriei mixte: "De se va dovedi, dupa facerea nuntii, ca unul dintre soti este rob, se desparteste nunta indata, ca si cum s-ar fi intimplat moarte"
1767, inceputul colonizarii in Transilvania a rromilor din Imperiul austro-ungar, ca "neubanater" si "ujmaghiar" (Maria Tereza)
1780, se naste, la Iasi, intr-o familie de lautari robi, ca fiu al starostelui de lautari Stan, Barbu Lautaru, personaj celebru al muzicii lautaresti din Moldova si Muntenia, a carui maiestrie a lasat urme profunde in creatia lui Frantz Liszt ("Rapsodia romana pentru pian", "Cantece de pahar" etc.)
1783, iunie, 19, dezrobirea rromilor din Bucovina
1784, Iosif, "tiganul de pe Cris", din localitatea Cioara, este martirizat, alaturi de Horea, Closca si cei 40 de capitani
1785, Iosif al II-lea desfiinteaza robia in Ardeal
1789, rromii din Ardeal sint acceptati in scoli si biserici
1796, se naste, la Sliven (Bulgaria), intr-o familie de rromi caldarari, Anton Pann (mort 1854), pe numele adevarat Antonie Pantaleon Petroveanu, fiul lui Pantaleon Petrov si al Tomaidei, unul din fondatorii literaturii populare culte romanesti. Anton Pann, tributar ideilor acelor vremi (etnicitate = cetatenie), inaugureaza seria unor mari artisti de nationalitate rroma, care se exprima in cultura vernaculara, respectiv romana, fenomen inca actual (ex.: Mircea Ciobanu, Ion Voicu etc.)
1798, recunoasterea dreptului la libertate a primului "jurist" rrom, Stan Stoica
1800, egumenul manastirii Govora da "o fata de tigan schimb pentru o pereche de tingiri de arama"
1814, in Codul Calimach se intareste interdictia casatoriilor mixte: "Intre oameni liberi si robi nu se incheie casatorie"
1820, august, 24, moare, la Lvov, Ion Budai Deleanu (n.1770 sau 1763), autor al singurei epopei realizate in literatura romana, opera de valoare europeana
1821, un taraf de lautari, in timpul revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu, este masacrat alaturi de "batalionul sacru"
1834 - 1835, in cadrul Falansterului din Scaieni / Prahova, edificat de Theodor Diamant, conform ideilor fourieriste, rromii sint considerati egali in drepturi
1834, in Regulamentul Organic se stipuleaza ca "Tiganul este o persoanã ce atarnã de altul cu averea si familia sa" (cap. II)
1837, august, 2, sub semnatura Michel de Kogalnitchan, apare, la Berlin, studiul "Esquisse sur l`histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France sous le nom des Bohemiens", o compilatie din autori germani, dar cu o cariera prodigioasa in Romania. Traducerea studiului va fi realizata in 1900, la Iasi, de catre Gh.Ghibanescu, sub titlul "Schita despre tigani (Desrobirea tiganilor)", Biblioteca pentru toti, nr.394.
1839, s-a nascut, la Ploiesti, Barbu Constantinescu (mort in 1891), doctor in filosofie, cunoscator al limbii rromani, autorul primelor studii si cercetari aprofundate referitoare la rromii din Romania, intre care "Probe de limba si literatura tiganilor din Romania" (Bucuresti, 1878)
1844, ianuarie, 31, eliberarea robilor domnesti, in Moldova
1847, octombrie, 18, reprezentarea, in deschiderea stagiunii Teatrului din Iasi, a melodramei "Mulatrul", de Saint-Pierre, prelucrata si inscenata tendentios, cu evidenta aluzie la Dezrobirea robilor tigani din Moldova (robilor manastiresti si boieresti, cei domnesti fiind dezrobiti in 1844), fapt care a provocat reactia boierimii; spectacolul si, in special, Matei Millo (presupusul autor al prelucrarii) au fost fluierati de slugile boieresti, trupa de teatru dizolvata, iar reprezentatiile la Teatrul Mare de la Copou incredintate antreprenorului italian Luzzato
1847, februarie, 11, eliberarea robilor domnesti si minastiresti, in Tara Romaneasca
1848, iunie, 26, revolutionarii pasoptisti declara dezrobirea robilor boieresti / particulari. Prin inabusirea Revolutiei, de catre Fuad Pasa, se revine asupra deciziei, fapt care provoaca cel mai mare val de migratie a rromilor inspre Occident, in special in Franta
1850 - 1858, apare, la Iasi, "Zimbrul", care a promovat, sistematic, abolirea robiei tiganilor in Tarile Romane. In perioada 24 iulie - 27 noiembrie 1855, incepe tiparirea romanului "Coliba Mariucai", de V.Alessandresco, ramas neterminat, inspirat de "Coliba unchiului Tom" (Harriet Beecher Stowe), care - intr-o maniera sentimentala - evidentiaza necesitatea Dezrobirii "sclavilor tiganesti"
1853, noiembrie, 24, M.Kogalniceanu tipareste, la Iasi, studiul "Ochire istorica asupra sclaviei", ca prefata la "Coliba lui Mos Toma" de H.B.Stowe (trad. T.Codrescu), in care cerceteaza originea sclaviei si diversele etape pe care aceasta le-a strabatut: sclavia antica, formele serbiei in Franta, Germania, Austria, Polonia si Tarile Romane
1855, decembrie, 22, abolirea robiei rromilor, in Moldova
1856, februarie, 20, abolirea robiei rromilor din Tara Romaneasca
1856, iulie, 9, se naste, la Brasov, Heinrich von Wlislocki, etnolog transilvanean ( mort la 19 februarie 1907, la Sebes), autor al unor cercetari aprofundate "asupra vietii si obiceiurilor" rromilor din Transilvania
1857, rromii din Muntenia sint stramutati, masiv, din mediul rural in mahalalele urbane
1857, in Moldova, doi rromi fac parte din Divanul ad-hoc
1857, J.A.Vaillant, profesor de literatura la Scoala Nationala Sf.Sava din Bucuresti, publica, la Paris, "Les Romes (histoire vraie des vrais Bohemiens)"
1861, dezrobirea rromilor din Basarabia
1878, aparitia antologiei de folclor "Probe de limba si literatura tiganilor din Romania", autor Barbu Constantinescu
1882, G.Dem.Teodorescu culege de la lautarul Petre Cretul Solcan peste 7.000 de versuri (mai mult decit "Iliada" si "Odiseea")
1889, aprilie, 3, se naste, in Bucuresti, pe strada Sfintilor (cartierul lautarilor bucuresteni), Grigoras Dinicu, unul dintre faimosii lautari din perioada interbelica, a carui virtuozitate in prelucrarea si interpretarea "Horei staccato" a facut cunoscuta muzica lautareasca din Romania pe intreg mapamondul. Artistul a fost dublat si de activistul pentru emanciparea rromilor, fiind secretar general al Societatii Generale a Romilor din Romania
1889, la Expozitia Universala de la Paris, naistul Anghelus Dinicu (1838 - 1905) a cucerit audienta, cu "Ciocirlia" - definitivata de el
1893, la editura Socec, apare volumul "Satire poporane române", adunate de S.Fl.Marian, o colectie de folclor, in care identitatea culturala rroma este ridiculizata, minimalizata, dispretuita. Politica asimilationista de convertire a valorilor culturilor minoritare la modelul romanesc (fie ca era vorba de evrei, greci, bulgari etc., in acest caz, rromi) a continuat prin Iuliu Zanne ("Proverbele romanilor") si, in special, prin volumele de prelucrari de folclor ale lui Theodor Sperantia, dintre anii 1898 - 1916 ("Anecdote populare", "Anecdote afumate" etc.)
1894, A.Candrea publica, in "Revista noua", Anul VII, articolul "Influenta tiganilor asupra literaturii poporane romane"
1894, aprilie, 5, s-a nascut, la Ploiesti, cel care avea sa devina, in perioada interbelica, cel mai mare naist din lume, Fanica Luca (Iordache Luca Stefan), solicitat in turnee internationale si angajamente la celebrele teatre "Palladium" si "Chatellets" (spectacolul "Naiul fermecat" a fost inregistrat pe placa de gramofon, la Londra)
1901, in vol.VI al colectiei "Proverbele românilor" (ed.Socec), coordonata de Iuliu A.Zanne, sint incluse citeva sute de proverbe, snoave, satire etc. care reflecta mentalitatea prejudiciata a romanilor fata de rromi
1919, aprilie, 27, Adunarea Nationala a Tiganilor din Transilvania, Ibasfalau / Dumbraveni, jud. Sibiu
1922, C.Bobulescu publica, la Bucuresti, "Lautarii nostri - din trecutul lor, schita istorica asupra muzicii noastre nationale corale cum si asupra altor feluri de muzici"
1924, Nicolae Ion publica, la Brasov, "Cazania tiganilor"
1925, Ion Mihalache, rrom caldarar, emigrat din Romania in Polonia, se autodeclara rege
1926-1939 - dinastia Kwiek (Dimitrie, Mihail, Vasile, Mateias, Rudolf, Ianos), regi rromi din Polonia, emigrati din Romania
1926, Naftanaila Lazar infiinteaza asociatia de intrajutorare "Infratirea neorustica", la Calbor / Fagaras, si fondeaza "Neamul tiganesc" (1934 - 1935)
1927, Societatea "Junimea Muzicala" - recunoscuta ca persoana juridica prin sentinta No. 18/ 1927, a Trib. Ilfov sectia I civ. Cor., cu sediul in Str.Vulturului No. 147 (la cafeneaua lui Constantin Urziceanu, casierul Asociatiei si al Societatii "Junimea Muzicala")
1930, Arhimandritul Calinic Popp Serboianu editeaza volumul "Les tsiganes" (Payot, Paris)
1933, dupa unele opinii (controversate), la Bucuresti a avut loc primul Congres international al rromilor
1933, aprilie, a luat fiinta Asociatia generala a tiganilor din Romania, condusa de arhimandrit Calinic Pop Serboianu
1933, octombrie, 8, a luat fiinta Asociatia generala a romilor din Romania, condusa de G.A.Lazureanu - Lazurica
1933 - 1938, apare ziarul "Timpul", editat de rromii din Craiova
1934, ia fiinta Uniunea Generala a Rromilor, prin reunirea asociatiilor rromilor, condusa de Gheorghe Niculescu / Gogu Floraru
1934 - 1941, apare ziarul "Glasul romilor", editat la Bucuresti
1934, septembrie - octombrie, apare ziarul "O Rom" (2 numere), editat de rromii din Craiova
1934, apar antologiile de folclor "Ghilea romane" si "Paramisea romane", editate la Craiova, de C.S.Nicolaescu Plopsor
1936, august, 5, ia fiinta Asociatia "Redesteptarea romilor si romitelor din Romania" (Sediul: Bucuresti str. Radulescu-Tei Nr. 2, presedinte Apostol Matei)
1937, apar suplimentele saptaminale dedicate rromilor, "Tara noastra", editate de O.Goga
1939, George Potra, doctor in litere, secretar al Societatii Generale a Romilor din Bucuresti, publica, la editura Fundatiei "Regele Carol I", cea mai relevanta lucrare de istorie a rromilor din Romania, "Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania"
1941, februarie, 17, primele masuri ale regimului antonescian impotriva rromilor
1941, pogromul evreilor si rromilor din cartierul Dudesti / Bucuresti
1941, in Romania se organizeaza un Recensamint secret al rromilor, in vederea deportarii in Transnistria
1941, Miron Radu Paraschivescu publica volumul "Cantice tiganesti", o prelucrare a poemelor lui Gabriel Garcia Lorca, "Romancero Gitan", relansind viziunea "exotica", romantica, asupra rromilor
1942 - 1944, deportarea masiva a rromilor in Transnistria (Comitetul Roman pentru Crimele de Razboi a recunoscut oficial cifra de 38.000 de rromi, morti in Holocaust)
1944, I.Chelcea, conferentiar de etnografie la Universitatea din Iasi, publica "Tiganii din Romania. Monografie etnografica", la editura Institutului Central de Statistica, o dezvoltare a cercetarilor legate de rudari (lingurari, baiesi) incepute cu "Citeva observatiuni asupra rudarilor din Muscel" (Rev."Natura", 15 mai 1934)
1946, B.P.D., alianta electorala comunista, lanseaza manifestul "Frati romi si surori romnite"
1948, rezolutia Biroului politic al CC al PMR ignora existenta minoritatii rrome
1948, desfiintarea oficiala a Uniunii Generale a Romilor (ea nu mai functiona din 1941)
1949, octombrie, 1, pe scena Teatrului National "Studio" din Bucuresti, se joaca piesa "Rapsodia tiganilor", de Mircea Stefanescu
1950, iunie, 13, la initiativa ministrului de Interne Teoharie Georgescu, Marea Adunare Nationala emite decretul nr.6 de infiintare a unor unitati de munca fortata, pentru "reeducarea elementelor dusmanoase RPR si in vederea reincadrarii lor in viata sociala, in conditiile democratiei populare si construirii socialismului".
1957, apare prima versiune a romanului "Groapa", in care Eugen Barbu descrie viata rromilor din mahalalele bucurestene
1961, intreg tirajul volumului "Basme tiganesti" (autor Viorica Huber) este topit, din dispozitia autoritatilor culturale comuniste
1968, Zaharia Stancu publica romanul "Satra", o evocare edulcorata a Holocaustului, in care crima este bagatelizata in favoarea eternului "exotism" al rromilor
1971, aprilie, 6 - 8, primul Congres mondial al rromilor, ocazie cu care se pun bazele Uniunii Internationale a Rromilor,se adopta drapelul si imnul(“Gelem,gelem”) international, iar data de 8 aprilie devine Ziua internationala a rromilor.
1977 - 1983, derularea Programului PCR "Integrarea tiganilor", derulat prin MAI - Ministerul Afacerilor Interne. Raportul de evaluare cuprindea o "Platforma de masuri cu privire la incadrarea in munca si integrarea sociala a tiganilor", care propunea urmatoarele masuri: 1. inregistrarea si sedentarizarea populatiei tiganesti; 2. incadrarea in munca; 3. conditii de locuit; 4. starea de sanatate si asistenta sociala; 5. domeniul cultural si educational; 6. probleme organizatorice. In fapt, aceste masuri nu au fost luate, avindu-se in vedere doar recenzarea (ilegala) a populatiei rrome din Romania. Fostul ministru al M.I. Mihai Chitac, in 1990, a facut public faptul ca, in 1977, fusesera "recenzati" 1.800.000 de rromi (intre care 65.000 de nomazi: 5.600 cu ocupatii utile, 900 - calificati), iar in 1983, 2.300.000
1979, prima traducere in limba rromani a "Evangheliei dupa Ioan" (reeditata in 1994)
1982, Nicolae Gheorghe, dizident rrom, sociolog, sub pseudonimul Alexandru Danciu, critica in revista "L`alternative" si la postul de radio Europa Libera, politica fata de rromi a statului roman
1982, Vasile Burtea, dizident rrom, sociolog, sub pseudonimul Cosmina Cosmin, intr-o scrisoare catre aceeasi revista "L`alternative" si postul de radio Europa Libera confirma criticile aduse regimului comunist de Nicolae Gheorghe
1990, ianuarie, 5, Frontul Salvarii Nationale include in Parlamentul Romaniei trei parlamentari rromi: Ion Cioaba - reprezentant al rromilor caldarari si nomazi, Szomantz Petre - reprezentant al rromilor maghiari, Nicolae Bobu - reprezentant al rromilor vatrasi. Prin retragerea lui Szomantz Petre, pina la alegerile din 20 mai 1990, locul acestuia este ocupat de Octavian Stoica. In aceeasi perioada, consilier pentru problemele rromilor in Consiliul pentru Minoritatile Nationale este Nicolae Gheorghe. Din 1990, pina in 1996, rromii au fost reprezentati in Parlamentul Romaniei prin Gheorghe Raducanu, din 1996, pina in 2000, de Madalin Voicu, dupa 2000, de Nicolae Paun.
1990, prin fuziunea primelor structuri de organizare a minoritatii rrome din Romania, Uniunea Democrata a Rromilor si Societatea Romilor din Bucuresti, prin alegerea ca presedinte a lui Ion Onoriu, incepe miscarea de emancipare a rromilor din Romania
1990, iunie, 14 - 15, minerii din Valea Jiului, condusi de politie, declanseaza ceea ce, in presa vremii, s-a numit "pogromul asupra cartierelor tiganesti"
1990, apar publicatiile rrome "O glaso al rromengo", supliment al revistei "Baricada" (Timisoara); "Aven amentza" (Bucuresti), condusa de Vasile Ionescu; "Satra" (Slobozia), condusa de Gheorghe Paun Ialomiteanu; "Neo drom" (Sibiu), condusa de Florin Cioaba; "Divano rromano" (Sibiu), condusa de Luminita Mihai Cioaba
1992, prin autodesfiintarea Uniunii Democrate a Romilor, motivata de conflictele de viziune, miscarea rromilor se fractureaza, liderii acesteia infiintindu-si organizatii "personale": Ion Onoriu, Gheorghe Raducanu si Gheorghe Ivan, transforma Societatea Romilor din Bucuresti in Partida Romilor; Ion Cioaba se proclama "rege international al rromilor"; Nicolae Gheorghe infiinteaza Federatia Etnica a Romilor, mai apoi Centrul romilor pentru interventie sociala si studii "Romani CRISS"; Vasile Ionescu - Fundatia culturala pentru emanciparea rromilor "Aven amentza", mai apoi Centrul rromilor pentru politici publice "Aven amentza"; Nicolae Bobu si Dumitru Ion Bidiia - Uniunea Generala a Romilor din Romania, Comunitatea Etniei Romilor etc.
1992, cu "Mic dictionar rrom - roman", prof.Gheorghe Sarau incepe seria de publicatii dedicate studierii limbii rromani
1997, se infiinteaza sectia de limba si literatura rromani a Facultatii de limbi si literaturi straine a Universitatii Bucuresti
2000, este emisa Ordonanta de Urgenta 137 / 2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare
2001, este adoptata HG 430 / 2001 - Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei rromilor, elaborata in parteneriat cu asociatiile rromilor

articol cules din Romanothan.ro

pasion

pasion gitana

pasion flamenco

autor design : elena stanescu

pasion

pasion gitana

pasion flamenco

autor design : elena stanescu

tiganii si romanii

Căsătoriile între ţigani şi români sînt interzise la 1800. Pravilniceasca Condică (1780), codul de legi apărut în vremea lui Alexandru Ipsilanti prevede următoarele: "orice ţigan va îndrăzni de acum înainte să se cunune cu muiere slobodă, adică nu ţigancă, să se despartă negreşit şi să se pedepsească foarte greu; şi copii ce să vor face cu dînsa, să fie slobozi. Şi de se va dovedi că au dat voe să se cunune, ştiindu-o că nu iaste ţigancă, să-ş piarză ţiganul, spre a sa pedeapsă, care ţigan să se facă domnesc; şi preotul ce-i va cununa, să se pedepsească foarte greu de către biserică". Această interdicţie este reluată de alte cîteva ori fie în pitace domneşte, fie în codurile de legi ale secolului al XIX-lea. Dar de la prevederile pravilei la practică drumul e lung, căci oricît de mult şi-ar fi dorit legiuitorul să concentreze într-o sentinţă cît mai concretă şi cît mai clară o situaţie dată, oamenii şi problemele lor demonstrează că problemele depăşesc cu mult previziunea imaginată a oricărui jurist. Iată aşadar un caz petrecut la un an după apariţia codului de legi: 27 august 1781. Pitarul Nicolae Argitoianul pretinde robirea "rumâncilor" Nedelea, Bălaşa, Despa, Ioana, sub "cuvînt că ţin ţigani de ai săi cu cununie" şi "pentru că aceste patru mueri sînt fete Ioane, care această Ioană, mumă lor, cum că au fost rumâncă slobodă din părinţi slobozi rumâni, ce nici însuşi pitaru n-au tăgăduit, nici tăgăduieşte, fără de numai căci au ţinut acea Ioana bărbat ţigan cu cununie al său şi pentru căci şi aceste 4 fetele ei s-au măritat, iar după ţiganii săi cu cununie, de aceia, împreună cu ţiganii, bărbaţii lor, pretenderisea a le avea şi pă dînsele ca ţigance, cum şi pe fetele lor împreună, şi să-şi piarză ele slobozenia lor ceia ce o au ca nişte rumânce, căci au luat ţigani bărbaţi". Pitarul îşi argumentează cererea pe faptul că femeia ar trebui să urmeze statutul soţului, fără a invoca însă nici o cutumă sau pravilă care să-i sprijine discursul, dar dacă ar fi avut cîştig de cauză s-ar fi ales cu patru ţigănci şi cu alte şapte fete, nepoate ale Ioanei. Există însă o prevedere a vechii pravile împărăteşti, la cartea 48, care cuvîntează astfel: "muerea slobodă de să va îndrăgi cu robu altuia şi pînă dă trei ori i să da în ştire şi ea nu să părăsea, rămînea roabă la aceiaşi stăpînire împreună cu toate lucrurile ei". Probabil că pe această prevedere s-ar putea întemeia cererea pitarului, dar căsătoria ţiganului său este veche, cunoscută şi mai ales acceptată. Ipsilanti întoarce cazul pe toate feţele, invocă vechea pravilă împărătească, dar socoteşte că "ar fi prea fără de lege a-şi pierde unile din mueri slobozeniile". Caută apoi în vechile condici şi află că şi domnu Grigore vodă Ghica se confruntase cu astfel de cazuri şi hotărîse nici mai mult nici mai puţin că stăpînul are misiunea de "a-şi înţelepţi" ţiganul şi "de a-l dezbăra" de acea muiere, iar de va trece cu vederea atunci să rămînă "păgubaş". Şi în fine se întoarce la propria pravilă - "făcută cu sfat şi cu socoteală de obşte a părinţilor arhierei şi a tuturor dumnealor boerilor judecători" prin care tocmai interzisese căsătoriile între ţigani şi români, prin care tocmai propusese sancţiuni aspre aplicabile atît stăpînului, cît şi preotului. Or, îşi dă seama că nici această pravilă nu poate fi respectată, întrucît nimic nu poate fi aplicat retroactiv, cazul fiind "mai dinnainte condicii". Şi atunci, ca să-mpace pe toată lumea, hotărăşte ca toate cununiile să rămînă "nezăticnite", pitarul să-şi stăpînească "pă ţiganii săi şi pă copiii lor parte bărbătească cu bună pace", iar femeile şi fetele, "rumânce" fiind, "le facem domniia mea slobode precum şi sînt rumânce slobode şi să nu poată pitaru a le stăpîni şi a le robi", lucru considerat "fără de lege şi împotriva dreptăţii şi a pravililor şi a obiceiului ş...ţ a face din slobod, rob". Dar dacă Vodă a fost îngăduitor în această situaţie, ameninţă că astfel de "netrebnicii" nu vor mai fi tolerate în viitor şi de se va mai cuteza cineva a-şi mai mărita fetele după ţigani "vor pierde slobozenia ce au", mai ales "cînd din voia lor să vor cununa cu ţigani făr’ de a avea vreo silă şi strînsoare", aşadar nu fac decît să se "tragă la robie" de bunăvoie. Locuind totuşi în curtea boierească, alături de soţii lor robi, pînă la urmă slobozia nu este decît o iluzie, din moment ce trebuie să urmeze "rînduiala şi obiceiurile" locului. Cuvînt magic, "libertatea" ("slobozenia" în limbajul epocii), chiar şi iluzorie, merită orice bătălie, implică orice sacrificiu, trezeşte şi întreţine orice speranţă, naşte dorinţe de mai bine şi mai ales îl "înalţă" pe individ în ierarhia propriilor valori sociale.

autor: constanta vintila ghitulescu

sursa dilemaveche

povara identitatii

Studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -

Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.


sursa: studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.


sursa:http://macabru.evonet.ro/rrom/