Nu am timp sa scriu mai mult despre asta , dar daca aveti posibilitatea urmariti "Dincolo de bariere" la Speranta TV , eu prind in Spania pe Digi, Lavinia Stoica si invitatii ei, romii asa cum NU ii prea stim!!
vineri pe la ..14 cred!
viernes, 29 de octubre de 2010
miércoles, 20 de octubre de 2010
Primul Congres International al femeilor tiganci
De curand, mai exact in 6 octombrie 2010, a avut loc in Spania, Barcelona, primul congres international al femeilor tiganci, congres la care au participat peste 300 de femei din 13 tari, avand ca motto "Las otras mujeres" Celelalte femei !
Congresul si-a propus si isi propune in continuare sa creze un spatiu de dialog tranformator, aducand in dezabatere dificultatile sociale in care sau cu care se confrunta femeia tiganca in lume, suferind marginalizare cel putin din trei motive - femeie, tiganca, fara studii;
Obiectivele Congresului:
1. In Congres femeile rome de baza au dreptul la opinie si opiniile lor sunt la fel de valoroase ca punctele de vedere ale femeilor cadre universitare sau experţi în romi.
sursa
mundogitano.net
( http://www.mundogitano.net/index.php/news/espana/1129-barcelona-i-congreso-internacional-de-mujeres-gitanas-qlas-otras-mujeresq)
Congresul si-a propus si isi propune in continuare sa creze un spatiu de dialog tranformator, aducand in dezabatere dificultatile sociale in care sau cu care se confrunta femeia tiganca in lume, suferind marginalizare cel putin din trei motive - femeie, tiganca, fara studii;
Obiectivele Congresului:
1. In Congres femeile rome de baza au dreptul la opinie si opiniile lor sunt la fel de valoroase ca punctele de vedere ale femeilor cadre universitare sau experţi în romi.
2. Promovarea unei imagini pozitive a romior şi femeilor de etnie romă prin publicarea discriminarilori acestora si depăşirea situaţiilor in cauza;
3. Colectare de informaţii privind problemele care afectează femeile rome şi a romilor, în general.
4. Aprofundarea problemei inegalităţii in familie şi promovarea egalităţii şi parteneriatul între bărbaţi şi femei pentru a construi o societate mai egalitaristă.
5. Consolidarea, extinderea şi dezvoltarea unei reţele de femei rome pentru a promova difuzarea celor mai bune practici pentru a depăşi situaţiile de inegalitate.
6. Stabilirea contactelor cu alte reţele sau grupuri pentru a multiplica munca de conştientizare şi de cunoaştere a romilor, în general, şi în special a femeilor rome, şi a rupe izolarea în care se găsesc.
7. Ruperea tăcerii atunci când exista situaţii de violenţă împotriva femeilor şi promovarea coexistenţei paşnice si imbogatitoare între bărbaţi şi femei.
8. Aportul prin contributii de succes care sa ofere soluţii pentru problemele romilor.
sursa
mundogitano.net
( http://www.mundogitano.net/index.php/news/espana/1129-barcelona-i-congreso-internacional-de-mujeres-gitanas-qlas-otras-mujeresq)
martes, 12 de octubre de 2010
Paris, Paris
in mijlocul Parisului...casute!!
credeti-ma, acolo, adica in gramada aceea de gunoaie, locuiesc oameni...si nu sunt tigani.
credeti-ma, acolo, adica in gramada aceea de gunoaie, locuiesc oameni...si nu sunt tigani.
jueves, 9 de septiembre de 2010
Tiganii expluzati
Expulzare în masă a cetăţenilor bulgari şi români de origine romă pe teritoriul francez a stârnit nelinişte profundă şi critici în UE. Bruxelles a căutat explicaţii pentru aceste expulzări şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de romi care au fostdecis sa părăsească ţările cele mai sărace ale Uniunii şi s-au stabilit în partea cea mai dezvoltată a clubului comunităţii, în special în Franţa, Spania, Germania şi Italia. Romii, de asemenea, au protestat pentru faptul că nu se simt acceptati în ţările lor de origine.
"Aici suntem ca vagabonzi. Nu avem nici un lucru, nu avem nimic ", a declarat la sosirea în Bucureşti, Ion Gheorghe, unul dintre tiganii expulzaţi din Franţa. "Vom rămâne la domiciliu în cazul în care găsesc de lucru, dar este dificil, pentru că ţara este foarte saraca", a spus un alt român care a fost forţat să abandoneze Grenoble impreuna cu familia.
Potrivit purtătorului de cuvânt al acestei organizaţii, "trebuie reamintit guvernului francez că drepturile fundamentale nu sunt negociabile". În Republica Cehă, unde traiesc aproximativ 300.000 de ţigani, ministrul de externe Karel Schwarzenberg, a acuzat Franta de rasism, pentru că "modul în care expulzarea este efectuată contravine regulilor comunitare. In opinia sa , " se pare ca in politica franceze de securitate rasismul joaca un rol important".
Polemica iscata in jurul acestui eveniment, aminteste grava situatie a tiganilor romani si bulgari in contextul
Europei comuniste de la sfarsitul anilor '90. In Romania unde traiesc in jur la 2 milioane de tigani , cat si in Bulgaria unde numarul ajunge la 850 de mii mizeria, discriminarea si rasismul sunt prezente. Sapte din zece romani considera ca un tigan si familia sa se pot integra. In aceste conditii, pentru multi migratia este unica modalitate de a supravietui.
Directorul organizatiei de aparare a drepturilor tiganilor Amare Rromentza, Mihai Neacsu explica ca majoritatea tiganilor care migreaza fac parte din comunitati "traditionale , foarte sarace, care traiesc in zone rurarale, in mijlocul problemelor". Doar in Franta se calculeaza ca traiesc 15 000 de tigani romani. In cazul Bulgariei , in ultimii ani au abandonat teritoriul in jur de 50 000, multi pentru a gasi un loc munca, de cele mai multe ori clandestin, In Spania, Italia, Germania, Grecia.
Bucuresti si Sofia au pus in miscare mecanisme care faciliteaza integrarea comunitatii tiganilor in societate, in special in materie de educatie si sanatate. InRomânia, aproximativ 650 mediatorilor şcolari asigura legătura între şcoală şi comunitate şi 500 de profesori au fost intruiti pentru a isi insusi limba romani. Dar atât Bruxelles şi diverse oenegés consideră aceste măsuri insuficiente şi au acuzat guvernele celor doua tari balcanice de " pasivitate" , şi poliţia de " rasism ".
sursa Lavozdegalicia.es
lunes, 12 de julio de 2010
Lita Cortorarul
Cand eram rău, bunica imi spunea ca mă dă lui Liţa Cortorarul. Si el mă va duce in cort. Iar acolo voi mânca maţe. Si ma speriam. Nu vroiam sa trăiesc intr-un cort. Si nici să mănânc maţe.
Liţa Cortorarul era un ţigan bătran. Cred ca avea peste 70 de ani. Era tot timpul imbracat intr-o ie alba ca neaua si purta iţari. La brâu era incins cu un şerpar lat, din piele maro. In care isi tinea luleaua si tutunul. Pe cap avea o palarie neagra, ce parea de catifea. Cu o mica bareta si o catarama stralucitoare. De sub palarie ii iesea parul lung si cărunt. Aproape alb. Pe piept ii atarna o barba lunga, deasa. Abia i se vedea faţa neagra si zbârcită.
Liţa avea tot timpul un sac urias. In care avea cazane de arama, pe care le facea cu mâna lui. Azi poate ca le-as numi bijuterii. Tin minte că scânteiau de-mi luau ochii. Tot Liţa si feciorii lui puneau stresini la case. Erau harnici. Munceau fara o vorba. In schimb primeau cativa banuti sau de-ale gurii. Trocul era la mare cinste pe atunci. In pauza isi scoteau mancarea din traista. Isi ofereau unul altuia bucata mai buna. Mancau linistiti, vorbind in soapta. Dupa masa, Liţa isi aprindea luleaua. Si scotea nori mari si grosi de fum. Pe care eu ii urmaream fascinat. Ma intrebam cum iese din barba aia a lui uriasa, pe sub mustata, atata fum. Si glumea cu mine. Imi spunea ca daca nu sint cuminte ma va lua la el in cort. Apoi ii tragea cu ochiul bunicii. Si bunica râdea. Radeam si eu, dar nu era rasul meu.
Erau multi tigani pe atunci. Aveau carute mari, trase de cai frumosi. Tigancile aveau fuste lungi, crete, inflorate. Si pe cap baticuri multicolore. Aveau parul impetit in cozi groase. Si dinti de aur. Radeau mult. Erau vesele. Mergeau intotdeauna in spatele tiganilor. Cand treceau pe langa mine imi spuneam ca miros a detergent. Da, miroseau a curat. In fata lor, mandri ca niste cocosi de munte, mergeau ţiganii cu palarii. Si mustăti răsucite. Ţiganii cu pălarii erau mai tot timpul imbracati in costum. Salutau cu respect pe toata lumea. Isi scoteau si palaria. Tot ei erau cei care aduceau pahare si farfurii de la fabrica de sticla din Meidas. Tot ei faceau linguri de lemn si umerase. Cazane si ibrice.
Asa ii tin minte. Colorati, galagiosi, veseli, zambitori, politicosi. Pentru mine astia sint tiganii. Cei de atunci. Si ei mai exista. Dar nu-i mai vedea lumea. De ce? Pentru ca niste indivizi cu pielea smeada, plini de aur si de violenta, fara respect pentru nimic, niste indivizi care pretind mult fara a oferi in schimb, isi spun tigani. Dar fac urat daca ii numeste altcineva tigani. Acesti indivizi pe care eu nu-i recunosc drept tigani, fac de râs amintirea lui Liţa Cortorarul.
Liţa Cortorarul era un ţigan bătran. Cred ca avea peste 70 de ani. Era tot timpul imbracat intr-o ie alba ca neaua si purta iţari. La brâu era incins cu un şerpar lat, din piele maro. In care isi tinea luleaua si tutunul. Pe cap avea o palarie neagra, ce parea de catifea. Cu o mica bareta si o catarama stralucitoare. De sub palarie ii iesea parul lung si cărunt. Aproape alb. Pe piept ii atarna o barba lunga, deasa. Abia i se vedea faţa neagra si zbârcită.
Liţa avea tot timpul un sac urias. In care avea cazane de arama, pe care le facea cu mâna lui. Azi poate ca le-as numi bijuterii. Tin minte că scânteiau de-mi luau ochii. Tot Liţa si feciorii lui puneau stresini la case. Erau harnici. Munceau fara o vorba. In schimb primeau cativa banuti sau de-ale gurii. Trocul era la mare cinste pe atunci. In pauza isi scoteau mancarea din traista. Isi ofereau unul altuia bucata mai buna. Mancau linistiti, vorbind in soapta. Dupa masa, Liţa isi aprindea luleaua. Si scotea nori mari si grosi de fum. Pe care eu ii urmaream fascinat. Ma intrebam cum iese din barba aia a lui uriasa, pe sub mustata, atata fum. Si glumea cu mine. Imi spunea ca daca nu sint cuminte ma va lua la el in cort. Apoi ii tragea cu ochiul bunicii. Si bunica râdea. Radeam si eu, dar nu era rasul meu.
Erau multi tigani pe atunci. Aveau carute mari, trase de cai frumosi. Tigancile aveau fuste lungi, crete, inflorate. Si pe cap baticuri multicolore. Aveau parul impetit in cozi groase. Si dinti de aur. Radeau mult. Erau vesele. Mergeau intotdeauna in spatele tiganilor. Cand treceau pe langa mine imi spuneam ca miros a detergent. Da, miroseau a curat. In fata lor, mandri ca niste cocosi de munte, mergeau ţiganii cu palarii. Si mustăti răsucite. Ţiganii cu pălarii erau mai tot timpul imbracati in costum. Salutau cu respect pe toata lumea. Isi scoteau si palaria. Tot ei erau cei care aduceau pahare si farfurii de la fabrica de sticla din Meidas. Tot ei faceau linguri de lemn si umerase. Cazane si ibrice.
Asa ii tin minte. Colorati, galagiosi, veseli, zambitori, politicosi. Pentru mine astia sint tiganii. Cei de atunci. Si ei mai exista. Dar nu-i mai vedea lumea. De ce? Pentru ca niste indivizi cu pielea smeada, plini de aur si de violenta, fara respect pentru nimic, niste indivizi care pretind mult fara a oferi in schimb, isi spun tigani. Dar fac urat daca ii numeste altcineva tigani. Acesti indivizi pe care eu nu-i recunosc drept tigani, fac de râs amintirea lui Liţa Cortorarul.
sursa Dono.ro
Suscribirse a:
Entradas (Atom)
