pasion gitana
pasion flamencoautor design : elena stanescu
jueves, 30 de julio de 2009
viernes, 17 de julio de 2009
tiganii si romanii
Căsătoriile între ţigani şi români sînt interzise la 1800. Pravilniceasca Condică (1780), codul de legi apărut în vremea lui Alexandru Ipsilanti prevede următoarele: "orice ţigan va îndrăzni de acum înainte să se cunune cu muiere slobodă, adică nu ţigancă, să se despartă negreşit şi să se pedepsească foarte greu; şi copii ce să vor face cu dînsa, să fie slobozi. Şi de se va dovedi că au dat voe să se cunune, ştiindu-o că nu iaste ţigancă, să-ş piarză ţiganul, spre a sa pedeapsă, care ţigan să se facă domnesc; şi preotul ce-i va cununa, să se pedepsească foarte greu de către biserică". Această interdicţie este reluată de alte cîteva ori fie în pitace domneşte, fie în codurile de legi ale secolului al XIX-lea. Dar de la prevederile pravilei la practică drumul e lung, căci oricît de mult şi-ar fi dorit legiuitorul să concentreze într-o sentinţă cît mai concretă şi cît mai clară o situaţie dată, oamenii şi problemele lor demonstrează că problemele depăşesc cu mult previziunea imaginată a oricărui jurist. Iată aşadar un caz petrecut la un an după apariţia codului de legi: 27 august 1781. Pitarul Nicolae Argitoianul pretinde robirea "rumâncilor" Nedelea, Bălaşa, Despa, Ioana, sub "cuvînt că ţin ţigani de ai săi cu cununie" şi "pentru că aceste patru mueri sînt fete Ioane, care această Ioană, mumă lor, cum că au fost rumâncă slobodă din părinţi slobozi rumâni, ce nici însuşi pitaru n-au tăgăduit, nici tăgăduieşte, fără de numai căci au ţinut acea Ioana bărbat ţigan cu cununie al său şi pentru căci şi aceste 4 fetele ei s-au măritat, iar după ţiganii săi cu cununie, de aceia, împreună cu ţiganii, bărbaţii lor, pretenderisea a le avea şi pă dînsele ca ţigance, cum şi pe fetele lor împreună, şi să-şi piarză ele slobozenia lor ceia ce o au ca nişte rumânce, căci au luat ţigani bărbaţi". Pitarul îşi argumentează cererea pe faptul că femeia ar trebui să urmeze statutul soţului, fără a invoca însă nici o cutumă sau pravilă care să-i sprijine discursul, dar dacă ar fi avut cîştig de cauză s-ar fi ales cu patru ţigănci şi cu alte şapte fete, nepoate ale Ioanei. Există însă o prevedere a vechii pravile împărăteşti, la cartea 48, care cuvîntează astfel: "muerea slobodă de să va îndrăgi cu robu altuia şi pînă dă trei ori i să da în ştire şi ea nu să părăsea, rămînea roabă la aceiaşi stăpînire împreună cu toate lucrurile ei". Probabil că pe această prevedere s-ar putea întemeia cererea pitarului, dar căsătoria ţiganului său este veche, cunoscută şi mai ales acceptată. Ipsilanti întoarce cazul pe toate feţele, invocă vechea pravilă împărătească, dar socoteşte că "ar fi prea fără de lege a-şi pierde unile din mueri slobozeniile". Caută apoi în vechile condici şi află că şi domnu Grigore vodă Ghica se confruntase cu astfel de cazuri şi hotărîse nici mai mult nici mai puţin că stăpînul are misiunea de "a-şi înţelepţi" ţiganul şi "de a-l dezbăra" de acea muiere, iar de va trece cu vederea atunci să rămînă "păgubaş". Şi în fine se întoarce la propria pravilă - "făcută cu sfat şi cu socoteală de obşte a părinţilor arhierei şi a tuturor dumnealor boerilor judecători" prin care tocmai interzisese căsătoriile între ţigani şi români, prin care tocmai propusese sancţiuni aspre aplicabile atît stăpînului, cît şi preotului. Or, îşi dă seama că nici această pravilă nu poate fi respectată, întrucît nimic nu poate fi aplicat retroactiv, cazul fiind "mai dinnainte condicii". Şi atunci, ca să-mpace pe toată lumea, hotărăşte ca toate cununiile să rămînă "nezăticnite", pitarul să-şi stăpînească "pă ţiganii săi şi pă copiii lor parte bărbătească cu bună pace", iar femeile şi fetele, "rumânce" fiind, "le facem domniia mea slobode precum şi sînt rumânce slobode şi să nu poată pitaru a le stăpîni şi a le robi", lucru considerat "fără de lege şi împotriva dreptăţii şi a pravililor şi a obiceiului ş...ţ a face din slobod, rob". Dar dacă Vodă a fost îngăduitor în această situaţie, ameninţă că astfel de "netrebnicii" nu vor mai fi tolerate în viitor şi de se va mai cuteza cineva a-şi mai mărita fetele după ţigani "vor pierde slobozenia ce au", mai ales "cînd din voia lor să vor cununa cu ţigani făr’ de a avea vreo silă şi strînsoare", aşadar nu fac decît să se "tragă la robie" de bunăvoie. Locuind totuşi în curtea boierească, alături de soţii lor robi, pînă la urmă slobozia nu este decît o iluzie, din moment ce trebuie să urmeze "rînduiala şi obiceiurile" locului. Cuvînt magic, "libertatea" ("slobozenia" în limbajul epocii), chiar şi iluzorie, merită orice bătălie, implică orice sacrificiu, trezeşte şi întreţine orice speranţă, naşte dorinţe de mai bine şi mai ales îl "înalţă" pe individ în ierarhia propriilor valori sociale.
autor: constanta vintila ghitulescu
sursa dilemaveche
autor: constanta vintila ghitulescu
sursa dilemaveche
domingo, 21 de junio de 2009
povara identitatii
Studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.
sursa: studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.
sursa:http://macabru.evonet.ro/rrom/
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.
sursa: studiu despre o comunitate rroma din jud. Vaslui , Murgeni -
Am ales sa tratam un astfel de subiect din mai multe motive. In judetul nostru cele mai frecvente rabufniri de intoleranta sunt generate de contactul de multe ori conflictual al cetatenilor nostri cu reprezentantii etniei rrome. Cautand un subiect compatibil cu tema propusa de dumneavoastra ne-am dat seama ca si noi insine , cei trei colegi din a XI-a D , Liceul teoretic Mihail Kogalniceanu , nu suntem complet straini de o astfel de atitudine daca nu ostila cel putin rezervata fata de rromi. Cercetarea pe care am facut-o a fost , asadar , o modalitate de a ne infrunta propriile prejudecati. Nu in ultimu rand , am vrut sa cunoastem prin efort propriu modul de viata si pe cat posibil , felul in care gandesc cei care formeaza astazi o minoritate semnificativa numeric in Romania .
In general , perceptia asupra etniei rrome oscileaza intre doi poli extremi.O viziune ar fi cea romantica prelucrata media, furnizata de telenovele sau in cel mai fericit caz de productiile institutiilor culturale de profil ( de ex. teatrul tiganesc ). Aceasta perspectiva ii infatiseaza pe rromi ca pe niste fiinte adjudecate de sentimente si de reactii radicale , ca pe niste impatimiti ai libertatii, indragostiti de viata, dragoste, muzica. Ei par a alcatui prin excelenta etnia de sub cerul liber .
Cealalta perspectiva, dimpotriva, pare a se bloca intr-o succesiune de imagini care nu fac cinste nimanui : patriarhat inflexibil , reguli maritale arhaice si neinduratoare , conditii de viata execrabile , rata inalta a infractionalitatii pe o gama larga, de la furtul de gaini pana la crima , refuzul instructiei, al muncii etc.
Cele doua viziuni sunt greu de conciliat. Iar daca e sa o mai adaugam shi pe a treia , lucrurile risca sa devina si mai complicate. A treia fata a identitatii rrome se reflecta in acei exponenti ai ei care si-au depasit conditia , s-au integrat in societate si , cel mai adesea , facand asta si-au abandonat identitatea. Sunt extrem de rare cazurile in care un rrom care intruneste toate rigorile ascensiunii sociale si stapaneste la perfectie codul de expresie ( verbala sau de atitudine ) cerut de societatea moderna, se mai legitimeaza cu valorile propriei origini. Cel mult continua sa o faca intr-un domeniu care i-a adus consacrarea ( cel mai adesea muzica ), in rest devenind un cetatean al lumii.Pentru ca, in fond , conditia lor nomada de-a lungul secolelor i-a facut maiestri in arta camuflajului si a mimetismului. Se stie ca mai ales in Evul Mediu se pliau perfect pe modelele axiologice care functionau in diverse arii geo-politice , fara ca asta sa-i impiedice in a-si pastra stilul de viata.
Avem, deci, trei ipostaze ale unei identitati controversate , carora le corespund imagini consacrate. :
- Tiganul frumos cau un semizeu ( obligatoriu dublat de o pereche feminina pe masura ) care iubeste , fura cai , doarme sub cerul instelat , danseaza in jurul focului si nu ezita , in cazuri extreme , sa-s foloseasca cutitul. Este o imagine spectaculoasa , adesea creata artificial dar care a intarit in mentalul colectiv convingerea ca prin venele tiganilor curge , impletita cu sangele , libertatea in stare pura .
- Tiganul- paria , infractorul , analfabetul , individul , care pute , are incatari daca nu gaurite cel putin murdare , hotul, escrocul ( sau ghicitoarea ) , dupa 1989 seful de clan interlop, proxenetul, parsivul, puscariasul, recidivistul, paduchiosul, ordinarul , “tiganul imputit”. Aceasta imagine, provenind, din pacate, mult mai putin de la televizor si mult mai ales din realitatea sociala, are, credem, impactul cel mai mare asupra celorlalti . Si e suficient ca un act antisocial sa fie facut de un singur rrom dintr-o comunitate , ca impresie negativa , respectiv ostilitatea vor fi generalizate fara ezitare. Este un mecanism exersat intr-un timp indelungat si greu de demontat in cativa ani , mai ales ca incalcarile penale par a fi in continuare caracteristice rromilor.
- Tiganul civilizat. De fapt aceasta a treia ipostaza e din ce in ce mai greu de pus in relatie cu exponentii etniei rrome. Daca ii privim pe Madalin Voicu sua pe Damian, stim casunt tigani pentru ca ei nu fac nici un secret din asta si nu au ajuns atat de sus incat aceasta origine ii face mai pitoresti.In cazul lor distinctia e tot mai greu de facut. S-ar zice ca doar ei insista si pe aceasta nuanta a identitatii lor , altcumva, noi ceilalti, i-am percepe firesc si calm ca pe niste modele ale lumii moderne. Pentru cei ca ei ( sau ca Larisa colega noastra de clasa care o ocupat singurul loc destinat rromilor) culoarea pielii esti practic insesizabila.
Asta ne face sa credem ca de fapt perceptia negativa asupra rromilor nu are atat un substrat rasial cat un strat comportamental . Cei care ii detesta pe rromi nu au aceasta atitudine pentru ca acestia sunt mai inchisila culoare ( multi dintre ei nici nu sunt ), ci pentru ca fac lucruri care inflameaza opinia publica. : fura, violeaza, ucid, mananca lebede la Viena , fac traffic de carne vie, isi construiesc « orase de carton « la periferiile metropolelor europene, nu se spala, cersesccu nerusinare, mint de ingheata apele, refuza regulile lumii civizate si duc un trai parazitar si revoltator.
Cu o astfel de imagine de ansamblu am pornit cercetarea noastra. E adevarat ca plecand spre Murgeni eram constiienti ca nu prea avem sanse sa gasim exponenti ai primei, respectiv ultimei ipostaze. Si, in mare parte , am avut dreptate. Doar ca asteptandu-ne sa vedem ce e mai rau, am avut surpriza sa constatam ca lucrurile nu stau chiar ca in cliseele de mentalitate. Daca ar fi sa lasam la o parte lucrurile care ar confirma perceptia negativa ( trai mizer, indolenta , plecat in strainatate la cersit sau la furat, analfabetism ), constatam ca raman si nisste lucruri reparatorii.
Astfel, o parte din cei plecati peste granita muncesc cinstit – cei mai multi in constructii.Apoi, cei mai multi dintre copii sunt inscrisi la scoala si urmeaza cursurile, atragandu-i chiar si pe cei care au trecut de mult de varsta scolii primare.Am aflat lucruri interesant despre modul lor de viata.
Am putut constata cat de mult iubesc muzica dupa cat de repede s-au aratat dispusi sa ne cante si dupa cum li s-a transformat expresia facand asta. Dar nu in ultimul rand, am constatat cu un fel de uimire ca a sta de vorba cateva ore cu ei devine o experienta umana absolut remarcabila. I-am perceput ca fiind foarte deschisi, veseli, binevoitori, chiar fericiti, pusi pe taclale, bucurosi ca s-a gasit cineva care sa-i intrebe despre ei si sa fie dipsus sa-i asculte fara sa-i dispretuiasca sau judece. Intrelocutorii nostrii au fost calzi, profund umani si daca in urma acestui proiect putem afirma ca ne-am schimbat parerea despre ei ( si afirmam cu convingere asta ) , atunci, fie si cu atat, proiectul nostru si-a atins scopul. Macar in trei minti lucrurile s-au mai schimbat.
sursa:http://macabru.evonet.ro/rrom/
jueves, 21 de mayo de 2009
rasismul ca argument
E deja un loc comun. Dacă spui că ţiganii reprezintă o problemă socială şi susţii proiecte legislative menite să îngrădească această problemă spre binele tuturor (inclusiv al ţiganilor), atunci eşti considerat RASIST.
A fi rasist presupune a crede că biologic unele grupuri etnice sunt superioare sau inferioare altora. Ceea ce evident e o stupizenie. Este absurd să ierarhizezi societăţi pe criterii rasiale.
Însă nu este absurd să ierarhizezi popoarele pe criterii economice, politice şi mai ales de civilizaţie. Această ierarhizare nu este numai justificată (din raţiuni ştiinţifice sau economice) ci şi recomandată.
Ţiganii sunt o problemă socială. Când spun aceasta nu o fac mergând pe ideea rasistă cum că ţiganii ar fi inferiori biologic mie ci o spun pornind de la realităţi observabile empiric.
Când însă cei care îi apără pe ţigani doresc să contracareze afirmaţia “Ţiganii sunt o problemă socială” au un singur argument la îndemână: cel care face această afirmaţie este rasist. De ce? Pentru că statisticile arată clar că ţiganii au o rată a infracţionalităţii ridicată sau că rata de şcolarizare a lor este întristător de scăzută, în ciuda bunăvoinţei statului faţă de ei. De asemenea prezenţa ţiganilor în spaţiul public nu este în măsură să îi avantajeze cu ceva.
Unica şansă de “a avea dreptate” a apărătorilor ţiganilor este aceea de a lansa axiome de genul :”Infracţionalitatea nu are naţionalitate” şi de a ne aduce aminte de Holocaust.
Da, Holocaustul a fost o mare tragedie. Da, un regim criminal, pe criterii rasiste, a dorit lichidarea completă a mai multor grupuri etnice (inclusiv al ţiganilor). Dar ce legătură are Holocaustul cu rata infracţionalităţii din rândul ţiganilor? Oare inepţiile lui Rosenberg sunt responsabile şi de faptul că nu poţi scăpa mai nicăieri în Europa de cerşetoria agresivă de care se ocupă mulţi ţigani?
Suscribirse a:
Entradas (Atom)
