miércoles, 13 de mayo de 2009

Logodne

La Brateiu, lângă Mediaş, două familii de ţigani şi-au logodit pruncii. Maria, viitoarea mireasă, avea trei ani, iar Victor, cinci. Pentru ţiganii căldărari, logodirea pruncilor înseamnă tradiţie şi afa­ceri. Alianţa este ne­gociată de unchi sau de bunici. Arvuna se scade din negocierea finală, „la nunta cu popă”.

Multe dintre basmele româneşti încep cu astfel de înţelegeri şi promisiuni, când fătului care plânge i se făgăduieşte Ileana Cosânzeana sau Kira Kiralina. Ca să-şi păstreze bine închegată comunitatea, căldărarii fac, la rându-le, astfel de înţelegeri până la nivelul de veri de-al treilea.

Uliţa căldărarilor

La Brateiu, comunitatea căldărarilor nu este cea mai numeroasă. Sunt cam 100 de familii. Mai numeroşi decât ei sunt ţiganii de casă (băieşii) cum li se spune. Cei mai avuţi le au impozante, pe două nivele, cu turnuleţe gen pagode.

Le lipsec, în schimb, băile din interior. Unul dintre ei îi şi răspunde trimisului Prefecturii pe problemele rromilor: „Haideţi dom’ Preda, nu mă mai întrebaţi de baie, că mă râd ăştia!”, şi arată cu degetul spre trei căldărari bătrâni, cu bărbile
până la brâu, care îşi făceau siesta la poartă.

Cum strada cu pricina are casele dispuse de o parte şi de alta a unui drum noroios, la unii, fundul curţii dă până în drumul judeţean ce leagă Mediaşul de Sighişoara. Într-o astfel de casă, cu vedere la ambele străzi, locuieşte Căldăraru Traian, zis Cuza, împreună cu familia.

Clanul

Căldăraru Traian are 40 de ani, o nevastă cu câţiva ani mai tânără, un băiat de 20 şi ceva de ani şi o noră. Cum copiii se căsătoresc mai mult în familii înrudite, o mare parte din comunitatea de aici poartă numele Căldăraru.

Băiatul lui Cuza încă nu are copii, deşi de cel puţin cinci ani, de când e căsătorit, fata putea să prindă rod. Adevărul este însă că, aşa cum spune nevasta lui Traian, nici la ei, la ţiganii cortorari, nu este obligatoriu ca fiecare sarcină să fie dusă
până la capăt, ci se apelează în multe cazuri la avorturi asistate medical.

Chiar dacă nu are încă nepoţi direcţi, Traian este unchi şi totodată mediator în căsătoriile aranjate ale nepoţilor săi. Astfel, el a mediat şi aranjat logodna dintre micuţa Căldăraru Maria, de patru ani, şi Căldăraru Victor, de şase ani. Emil (23 de ani) şi Eva Căldăraru (21 de ani) sunt părinţii fetei, iar Victor (26 de ani) şi Paraschiva Căldărau (24 de ani) sunt părinţii băiatului.

Cu toţii au consimţit la alianţă, mai ales că înţelegerea de bază, superioară, fusese făcută în prealabil, în urmă cu un an, între Căldăraru Anton (62 de ani), bunicul băiatului, şi Căldăraru Emil (47 de ani), bunicul fetei. În principiu, înţelegerile au drept scop siguranţa că nimeni nu se risipeşte ieşind din comunitate şi este un fel de într-ajutorare, căci alianţele de acest gen sunt urmate de petreceri care se sfârşesc cu un dar de bani.

Nunta fara popa

Cu mustăţi lungi, o pălărie neagră, cu boruri largi, pe cap, cu un cojoc înflorat, fără mâneci, cu numele proprietarului la vedere, Traian stă la o masă lungă acoperită cu o cuvertură roşie. Conform tradiţiei, femeile, inclusiv nevasta, stau ori în picioare ori într-o latură a camerei ceva mai retrasă.

Răsucindu-şi, după un tic uitat de vreme, mustăţile, Traian spune: „Înţelegerea şi petrecerea noastră sunt ca şi o nuntă. Numai că, la noi, nu vine şi un popă care să sfinţească asta. Se cheltuieşte o sumă de bani, depinde acum care au posibilitate, ai fetei sau ai băiatului.

Noi am cheltuit 100 de milioane (10.000 de lei) şi au venit toţi căldărarii. De această sumă de bani se ţine cont mai târziu. Dacă nu e caz de doliu, e muzică şi petrecere maximă. Banii sunt puşi de familia care îi are, nu neapărat a miresei.

În zona noastră, a Sibiului, a Arpaşului şi-a Merghindealului, între căldărari nu se cumpără fetele, ci dăm noi bani la fete, ca zestre. Dar dăm după poziţia şi veniturile mirelui. Dacă are măcar casă, se dă zestre mai mică”, explică Traian.

Răzgândirea costă

La petrecerea făcută, familia nepotului lui Traian, în frunte cu nea Anton, au dat, conform înţelegerii, 500 de milioane de lei vechi. „Copiii, după creierul lor, nu ştiu mare lucru din ce li s-a întâmplat. Ştiu numai că a fost o petrecere în curte. Acum un an, când a fost petrecerea, Victor avea cinci ani, iar Maria avea trei ani.

Ei nu ştiu că a fost o nuntă, o tocmeală. Se vor căsători legal când vor împlini 16-18 ani. Dacă unul dintre copii se răzgândeşte şi spune că vrea pe altcineva, atunci consecinţele le va suporta familia respectivului. Dacă eu am dat o sumă de bani, cu devalorizările astea şi cu dobânda pe care aş fi luat-o dacă îi ţineam la bancă, convenţia este să mi-o dea de trei ori înapoi.

Plus că, dacă am o fată, de exemplu, va fi dezonorată că nu s-a respectat înţelegerea. Dar foarte rar se întâmplă asta. Pentru că, după ce s-a făcut înţelegerea, noi îi obligăm pe copii să se căsătorească. Nu e după capul lor. Dar şi noi dăm copiii, ca orice părinte, unora de talia noastră, de familie bună, din neam, ca să nu ne îndepărtăm, să nu ne înstrăinăm”, spune Traian, răsucindu-şi din nou mustăţile ca de han tătar.

Se uită mândru în curte, la cazanele de aramă deja finisate la ciocan şi face socoteli în minte. Cum pe un cazan mare cere 5.000 de euro, la cât de multe are, înseamnă că se poate considera un om înstărit.

Psihologii nu sunt de acord

Specialiştii sunt de pă­rere că astfel de obiceiuri nu fac altceva decât să-i îndepărteze pe tinerii rromi de restul societăţii. „În măsura în care noi vrem ca şi copiii rromi să crească la fel ca ai noştri, astfel de cutume tribale nu fac altceva decât să-i îndepărteze de posibilitatea de a se integra în societate”, este de părere Hanibal Dumitraşcu, psiholog.

„Astfel de tradiţii creează dependenţă, trăiesc într-un cerc vicios şi au şanse reduse să devină persoane normale”, consideră psihologul Hanibal Dumitraşcu. Acesta este de părere că societatea ar trebui să se implice mai mult în astfel de cazuri, doar cu ajutorul societăţii se pot integra aceşti tineri.


Mirii se joacă în curte

În cameră intră doi copii ţinându-se de mână, viitoarea familie programată de căldărari. Nu scot o vorbă, ci numai se aşază timid pe marginea unei canapele. Băiatul de şase ani, fiind de-al casei, a putut fi îmbrăcat în grabă cu o cămaşă nouă şi o pălărie adecvată căpşorului său bălai. Fetiţa părea, însă, mai adunată de pe uliţă. N-au zâmbit o clipă şi nu s-au zbenguit, cum s-ar fi putut întâmpla la vârsta lor.

Traian continuă: „Uitaţi, în familie noi avem o fată care are 18 ani şi care mi-e nepoată. La o altă familie le-a plăcut de noi şi noi am arvunit fata când băiatul lor nici nu se născuse. Dar am zis, când vor avea un băiat, cu fata noastră va fi. Acum băiatul are 12 ani, iar fata noastră, 18.

Când va avea băiatul 16-18 ani se vor căsători, căci înţelegerea este încă de atunci. La noi, nu există ca fetele să nu fie cuminţi. Nu merg la discotecă, nu merg în baruri, nu le trimitem nicăieri din curte şi nici la şcoală nu le mai lăsăm după clasa a IV-a. Că se poate întâmpla să le mai fure”.

Împietriţi pe canapea, copiii aproape că nu respiră. Se ridică numai când vine vorba de o fotografie de grup. În curte, se ţin de mână. Poate este gestul ce-i asigură şi-i linişteşte pe părinţi că, peste 10-15 ani, şi mai departe până la moarte, tot aşa vor fi. Că dragostea, sau ce-o fi ea, poate fi, uneori, şi programată.

Madalin Voicu - "este o traditie"
Unul dintre liderii comunităţii rromilor, Mădălin Voicu (foto), admite înţelegerile verbale pentru căsătoria tinerilor din comunităţile de ţigani, însă condamnă actul în sine. „Există anumite tradiţii şi obiceiuri, unele nu mai sunt compatibile cu secolul XXI”, a declarat pentru „Adevărul“ Mădălin Voicu.

„Familiile vor să îşi apere bogăţia şi să îşi păstreze averile. Asta este cauza pentru care se fac înţelegeri pentru căsătorii. Dar ele trebuie să rămână numai la stadiul de înţelegere, nu să se recurgă la o căsătorie timpurie. Dacă se face o căsătorie între minori, ea nu poate fi considerată decât un act de barbarie, principalii răspunzători fiind chiar părinţii”, a mai adăugat Voicu.


autori articol Paul Rogojinaru,Alina Gavrila
sursa: adevarul.ro

No hay comentarios:

Publicar un comentario